În 1976, o fetiță de 14 ani devenea regina Jocurilor Olimpice de Vară din 1976, de la Montreal. Nadia Comăneci obținea prima nota de 10 din istoria gimnasticii la Jocurile Olimpice. Atunci, Nadia a luat de șapte ori nota zece și a câștigat trei medalii de aur (individual compus, bârnă și paralele), argint cu echipa și bronz la sol.
Deoarece tabela de marcat nu era concepută pentru a arăta perfecțiunea, arbitrii sunt obligați să scrie nota 1.0.
În tribune, publicul asistă la un moment istoric. Această evoluție legendară o va lega pentru totdeauna pe Nadia Comaneci de orașul Montreal.
La 41 de ani distanță de la acele jocuri, Montrealul găzduiește Campionatele Mondiale de Gimnastică Artistică. Nadia Comăneci este purtătorul de cuvânt al competiției.
Într-unul din holurile Stadionului Olimpic de la Montreal, în cel de lângă funicularul care urcă turiștii în cel mai înalt turn înclinat din lume, se află o frescă cu Nadia, la 14 ani, în timp ce își freacă mâinile cu praf de cretă, înaintea unui excercițiu. O imagine din 1976.
După conferința de presă din deschiderea acestor campionate mondiale, am coborât din turn în același funicular cu Nadia. Ajunși în hol, ea s-a îndreaptat rapid spre fotografia cu ea de pe perete și spune „hai să facem o poză aici”. Nu mai era multă lume. Câțiva oficiali, turiști și noi.
Nadia se așează în aceeași postură ca acum 41 de ani și își freacă palmele ca și cum și le-ar da cu talc.
Parcă simți praful plutind în aerul colorat cu care acea duminică de toamnă trecea prin geamurile incintei.
Ajungi apoi să vezi fotografia. Ce diferență între concentrarea unei fetițe de 14 ani care habar nu avea, înainte de a pleca spre Montreal, în 1976, că va face istorie și zâmbetul sigur al unei femei al cărui nume e încă sinonim cu perfecțiunea, după atâta vreme! Au rămas de atunci eleganța și pasiunea pentru gimnastică.
Acea pasiune care o face să spune că, după ce a asistat la o ședință de antrenamente, mai că-i venea să încerce aparatele, atât de „high-tech” azi, în comparație cu ce era pe vremuri. Aceeași pasiune care o face să fie alături de echipa națională a României și să spună că ușa ei e deschisă tot timpul pentru fete și cei care le pregătesc, pasiunea care o face să le încurajeze la antrenamente sau care o face să-și dorească ca acest campionat să dea un nou imbold gimnasticii canadiene, așa cum s-a întâmplat după ce ea a fost regina Olimpiadei de la Montreal. Gimnastica canadiană feminină se află pe o pantă ascendentă (locul 11 la mondialele din 2011, 12 la cele din 2014 și 6 la cele din 2015 și locul 9 la Olimpiada din 2016, de la Rio)
Montrealul este încă fascinat de Nadia și probabil că fosta sportivă e atât de populară încât ar putea intra cu mari șanse de succes în campania pentru alegerile locale, în plină desfășurare în oraș.
Presa încă aleargă după ea. E suficient să faceți o cautare pe internet pentru a vedea câte articole au apărut despre ea în aceste zile.
Lumea gimnasticii trăiește încă în umbra sa. Cum povestea Nadia, fetele din naționala Olandei au înconjurat-o pentru a ști dacă se află în aceeași arenă unde a fost obținut celebrul 10.
La 41 de ani distanță de la acea evoluție perfectă, Nadia inspiră și acum fetițe să se apuce de acest sport, ceea ce nu este puțin.
Pentru gimnastică, între fetița de 14 ani din poza de pe holurile Stadionului Olimpic și femeia din fața ei, nu e nicio diferență. Pentru gimnastică există o singură Nadia.
