Am fost, timp de doua zile, “cobai” voluntar al sistemului medical canadian. O experienta cu totul inedita, care merita relatata, desi motivul gestului meu nu a fost curiozitatea stiintifica (daca sunteti extrem de curiosi, sariti direct la “P.S.”)
Cunoașteți, probabil, reclamele pe care și le fac diferite firme private din domeniul cercetării medicale, care concep și testează medicamente noi pentru diferite boli și afecțiuni. În faza finală se ajunge la testarea medicamentelor pe oameni, fază care este efectuată cu respectarea severă a condițiilor de siguranță asupra sănătății “subiecților”. Și da, pe baza unor oferte financiare destul de consistente propuse potențialilor “cobai voluntari”. Ei bine, eram înscris în “bază de date” a unei astfel de firme, pentru a participa la un test, dar am intrat greu în categoria “eligibilă”, datorită pe de o parte condițiilor medicale destul de stricte (mai ales masa corporală și indice de masă corporală-pe românește sunt ușor supraponderal, că să ne exprimăm delicat). Plus condițiile “subiective” auto-impuse, respectiv acelea de a fi internat în clinica de specialitate un timp cât mai scurt și NU în weekend, datorită nevoii de a realiza, sâmbăta, emisiunea de radio cu care (sper că) v-am obișnuit-“Oră românească”.
Ei bine, până la urmă a existat studiul “meu” (și nu e important aici pentru ce fel de boală era acesta), așa că iată-mă “cobai” voluntar. Ca o paranteză, împotriva opiniei și a dorinței consoartei, dar cine se poate pune contra unui ardelean încăpățânat???
Ce înseamnă această experiență? Tehnic, circa 40 de ore de internare (două nopți și ziua dintre ele), timp în care cei cinci “cobai” am avut parte de îngrijirea a circa 10 asistente și infirmiere, plus a medicilor care supravegheau testul. Condiții medicale relativ ușor de îndeplinit (fără cafea și alcool timp de 48 de ore ÎNAINTE de test, interdicția de a bea apă timp de două ore la începutul testului, etc). Plus probele de urină pe tot parcursul testului și (cel mai important) prelevare de sânge de fooooooarte multe ori. Practic aproape 20 de probe, pentru că în primele ore de la ingerarea medicamentuilui ni se extrăgea sânge la fiecare 30 de minute, de la un moment dat frecvența recoltării scăzând la o oră, apoi la două ore, etc.
A fost poate cel mai neplăcut element al întregii perioade, mai ales că (nu știu de ce, nu mă întrebați) nu s-a folosit metoda unui cateter instalat în braț ci aceea a unor injecții efectuate de fiecare data, uneori fiind necesare câte două sau chiar trei tentative pentru a găsi “vena bună”. E adevărat că recoltarea era de doar câțiva mililitri, dar neplăcerea venea din frecvență recoltărilor. nu din cantitate.
În rest, condiții mai mult decât decente: igienă, liniște, considerație și grijă din partea personalului medical, mese consistente (și dacă o spun eu, înseamnă că erau cu adevaratconsistente!), și mai ales muuuult timp liber, o experiență inedită pentru subsemnatul. Cu acces neîngrădit la tehnologie (telefon, laptop, tabletă, etc, și-mulțumesc, Doamne!-acces la internet). Și apropo, una dintre asistente era româncă, și m-a recunoscut după accent. Sărut mână, doamnă, sper să citiți acest material, vă mulțumesc pentru profesionalismul dumneavoastră!
Cu ce sentimente am trecut prin această experiență? Pe de o parte cu sentimentul că fac într-adevăr ceva util pentru societatea canadiană, cu siguranță că testul respectiv nu îmi va afecta sănătatea (da, am încredere în sistemul medical canadian) și cu sentimentul că cei 700 de dolari câștigați vor prinde bine comunității românești. Dar pentru detalii în ACEST sens, va las să citiți P.S.-ul.)
Dacă voi repetă experiența? Probabil că nu, e ca ascensiunea pe Everest, nu e un lucru pe care să-l faci de două ori. Cu excepția serpasilor în cazul Everestului, care o fac pentru că asta le e “meseria”, și probabil că și în domeniul testelor medicale există oameni care le repetă. Mie, unul, o dată mi-e suficient…
P.S. Cum și de ce mi-am dat sângele? Și totuși, de ce am făcut-o? Nu neapărat pentru cei 700 de dolari, deși suma nu este de neglijat. Apropo, banii au fost destinați acoperirii costurilor pentru o lună a emisiunii de radio “Oră românească”. Adică a taxei pentru spațiul de emisie. Dar am vrut să fac, neapărat, un apel către dumneavoastră, în sensul de a va sensibiliza cu privire la această emisiune. Care, dacă e să meargă mai departe, are nevoie de susținere financiară. Nu pentru mine personal, am mai spus-o, eu o fac cu plăcere, cu pasiune și benevol (a se citi gratuit), dar costul spațiului de emisie este de circa 155 de dolari pe săptămână, iar acești bani TREBUIE plătiți permaent, altfel emisiunea dispare din grilă postului.
Da, am avut și mai am sprijinul unor întreprinzători din comunitate precum și al unor persoane fizice generoase, am organizat (două) party-uri de strângere de fonduri, dar fiecare din aceste metode are limitele ei.
Așa că am decis să apelez și la această metodă, cu speranța că va voi sensibiliza în a sprijini pe viitor emisiunea de radio. Pe care o consider mai mult decât utilă comunității românești, așa că, vorba aceea, nu am pregetat să-mi dau sângele (la propriu!) pentru ea. Nu vă cer același lucru (apropo de “dat sângele”), ci doar o minimă implicare și sprijin financiar pentru păstrarea pe mai departe în comunitate a acestei emisiuni de radio. Pentru detalii și posibile colaborări, aveți mai jos coordonatele subsemnatului. [email protected] sau 514-254-8687
