Duminică, 5 noiembrie, au loc alegeri municipale în Quebec. La Montreal, Magda Popeanu, prima româncă aleasă în Consiliului Municipal, candidează pentru a obține un al doilea mandat. În interviul acordat Pagini Românești, Magda Popeanu ne spune cum se văd lucrurile din interior, inclusiv în problema corupției. Magda Popeanu a imigrat în Canada în 1992. Căsătorită, are un copil şi noi nepoți de care e foarte mândră. Trăieşte în cartierul Côte-des-Neiges. Timp de 20 de ani, a fost profesoară de computer science la Centrul de formare profesională Leonardo Da Vinci din Montréal, unde, din 2012, deţine funcţia de director adjunct. A intrat în politică în anul 2005, în Projet Montréal, unde, între 2006 şi 2010, a deţinut funcţia de preşedinte. A fost aleasă consilier municipal în 2013.
Sunteți în politica municipală din 2005. De patru ani sunteți consilier municipal și acum candidați pentru un nou mandat. Cât de obositoare este viața politică și ce vă menține motivația?
Viața politică nu e obositoare, dacă o faci cu plăcere. E ca la orice job. O fac cu plăcere și chiar dacă investesc multe ore nu pun egal între a investi multe ore de muncă și a fi obosit. Mă consider obosită doar în momentul în care ceea ce fac nu-mi place.
Ce face un consilier local? Vă întreb asta pentru că mă gândesc că mulți oameni nu știu exact cum funcționează o adminstrație municipală în Canada.
Primul pas pe care un imigrant venit în Canada trebuie să-l facă este să înțeleagă cum funcționează societatea în care a ajuns. Foarte multe din nemulțumirile noastre ca nou veniți provin din faptul că nu înțelegem „comment ça marche”. Pot face un curs 101 de adminstrație municipală și de sistem politic canadian, cu cele trei paliere ale sale: federal, provincial și municipal.
La nivel municipal, avem orașul Montreal, care face parte din insula Montreal (Aglomeration de Montreal).
Aglomeration de Montreal se ocupă de poliție, de pompieri, de marile parcuri. Ville de Montreal se ocupă de gestiunea deșeurilor, străzi și artere (nu autostrăzile). Se ocupă și de tot ce înainte se ocupa Biserica: ajutorul pentru persoanele intinerante, locuințe sociale etc. De asemenea salubritatea locuințelor, micile parcuri, arborii și dezvoltarea urbanistică a orașului.
Mulți români nu înțeleg care este postul meu și responsabilitățile mele. Sunt întâi consilier al orașului Montreal. Sunt printre cei 62 de aleși municipali, 63 cu primarul, și noi votăm toate rezoluțiile care țin de câmpul nostru de competențe descris mai sus. Contracte de întreținere, cele de deszăpezire, de gestiunea deșeurilor, contribuțiile către Biodôme sau Grădina Botanică.
Orașul Montreal are un buget de 5,4 miliarde de dolari pe an. Suntem responsabili de cum e gestionat acesta. Montreal este al nouălea proprietar imobiliar din Canada. Are un parc imobiliar impresionant care trebuie gesionat și întreținut. Iar pentru oraș lucrează 21.000 de angajați.
Pe lângă aceste responsabilități, sunt vice-președinta Consiliului Municipal. Dacă președintele nu este disponibil, eu sunt cea care conduce lucrările Consiliului Municipal. Sunt responsabilă de dosarele de tehnologia informației, gestiune imobiliară și cel al deszăpezirii. Toate contractele, politicile trebuie să le citesc și să intervin. Verific dacă totul e făcut corect, pentru că acesta e rolul opoziției, să verifice și să fie activă.
Înainte de o ședință (de regulă lunară) de consiliu municipal, citesc 600-800 de pagini de sumare decizionale.
Apoi, Montrealul e împărțit în cartiere. În CDN-NDG eu reprezint populația care trăiește în districtul electoral Cote-des-Neiges, care nu este totuna cu cartierul. Cartierul are la rândul său un consiliu format din șase aleși, inclusiv primarul întregului cartier. Întâlnirile sunt lunare. Și analizăm la fel tot ce se cheltuie din bugetul cartierului, buget care este de 67 de milioane de dolari pe an. Ne ocupăm de străzile mici la deszăpezire (cele mari sunt făcute de Ville de Montreal), de parcuri mai mici, de curățenie, săli și de terenuri de sport etc.
Locuiți în CDN. Spuneați într-un interviu recent, și recunosc că am fost șocat, că bugetul alocat acestui cartier, cu o situație complicată, dată fiind componența sa multi-etnică este de 64 millions $, adică 370$ pe locuitor, cel mai mic din Montreal unde media este 491$. De ce aceasta discrepanță?
De la fuziuni și defuziuni.
În 2000, PQ a decis să facă un singur oraș pe toată insula Montrealului. Deviza a fost „une Île, une ville”. Liberalii lui Jean Charest au venit la putere cu promisiunea că va permite, prin referendum, ca vechile orășele să se separe de Montreal.
CDN-NDG făcea parte din Montreal. Outremont, Lasalle, Lachine, Ville St. Laurent erau înainte independente. Ca să fie convinse să rămână în Montreal după referendum, politicienii le-au promis să aibă același buget sau puțin umflat. Banii au fost luați de la Cote des Neiges-NDG care nu a avut dreptul să defuzioneze, pentru că făcea deja parte din orașul Montreal.
Am avut apoi o administrație care nu a fost interesată de cartier.
Care sunt problemele cele mai importante ale cartierului?
În cartierul meu m-am ocupat foarte mult de problema locuințelor insalubre. Pentru că deși sunt aleasă în zona burgheză a cartierului, când văd știri în ziare despre bordeiele din CDN, nu pot să las acest lucru să treacă pe lângă mine, chiar dacă nu e în circumscripția mea. Dar e în cartierul meu. Insalubritatea e o adevărată plagă pentru CDN. Avem imigranți atrași de prețurile mai mici, avem proprietari complet iresponsabili care vor doar să facă bani. Avem nevoiede un registrul al proprietarilor delicvenți pentru a putea informa imigranți când ajung aici. Le poți pune o listă în față și le spui: uite, asta e lista cu toate blocurile insalubre din cartier. Îi poți proteja.
Am un alt dosar important, pe care nu l-a vrut nimeni. E vorba de dosarul de urbanism, care era un dosar toxic. ocolit din cauza fostului primar Michael Applebaum care a avut o serie de afaceri imobliare din care și-a luat bani. Am fost președinta comitetului consultativ de urbanism, comitet care vede toate schimbările de zonaj și permisele de construcție.
E o muncă foarte importantă, cu dosare mare pentru că există încă dezvoltare imobiliară care se face în CDN-NDG.
Montrealul a fost confruntat cu scandalul de corupție din perioada Gerald Tremblay. A venit apoi cel al primarului interimar Michael Applebaum. La conducerea orașului a venit Denis Coderre. Vi se pare că este liniște acum la Montreal?
Lumea crede că rezolvăm prin autoritarism corupția. Nu e adevărat. Corupția nu se rezolvă prin autoritarism. Nu asta este metoda.
Coderre, în materie de corupție, nu a făcut nimic. Nimic. A promis că repară toate străzile Montrealului. Păi întreprinderile care au fost acuzate de corupție erau chiar în acest sector: asfaltaj și în cel al construcțiilor. Chiar dacă am avut Comisia Charboneau, legea prevede să nu dăm contracte întreprinderilor corupte.
Da, dar legea nu spune că dacă administratorii sau proprietarii vechilor întreprinderi fac parte dintr-o nouă companie, care face o ofertă la Ville de Montreal, trebuie excluși.
Și atunci ce au făcut toate întreprinderile?S-au regrupat, au făcut concerne și continuă să participe la licitațiile organizate de primărie. Sunt aceleași companii. Și-au schimbat doar numele, dar în spate sunt aceeași proprietari, aceeași administratori și chiar aceeași persoană care vine să ridice caietele de sarcini de la Ville de Montreal.
Am spus asta în Consiliul Municipal. Nu s-a schimbat nimic.
Toate proiectele faronice din domeniul construcțiilor au pus presiune. Am văzut contract de 100 de milioane de dolari. Câte companii credeți că pot să facă o ofertă pentru un contract de valoarea asta? Două, trei?
Ultimul exemplu: companiile de remorcaj. S-au anulat contracte. Dar pentru contractele date pentru acest an, într-adevăr erau alte companii, dar prețul contracului era cu 50% mai mare decât cel anulat pentru corupție. Acesta este prețul pe care-l plătim cinstei? Ne costă mai mult că suntem mai cinstiți?
Ce-i reproșez cel mai mult administrației Coderre este că a venit fără un plan clar. O conducere politică trebuie să aibă, ceea ce se cheamă o planificare strategică. O misiune, o viziune, obiective pe care trebuie să le atingi, mijloacele cu care atingi aceste obiective și creezi în capătul scării imputabilitatea. La Ville de Montreal există zero imputabilitate, atât la nivel politic, cât și la nivel adminsitrativ. Nimeni nu este responsabil. Gafe monumentale.
Exemplu: proiectul de dezvoltare imobiliară Le Triangle.
Sunt mii de oameni care trăiesc în condiții mizerabile de ani de zile, tineri care și-au cumpărat locuințe într-o dezvoltare imobiliară care era de vis. Cu parcuri verzi. Dar toate parcurile erau pe suprafața a doi concesionari de automobile.
Un studiu de rentabilitate spunea clar că trebuie puse rezerve funciare pe spațiile respective pentru a nu-i lăsa pe proprietari să facă ameliorări care să crească prețul expropierilor. Nu s-a făcut nimic.
Administrația actuală a venit și a cumpărat unul din terenuri, evaluat la 1,6 milioane de dolari, pentru suma de 43 de milioane de dolari. Vă puteți imagina ce puteam face cu banii care ar fi rămas? Și aceasta este suma pentru doar unul din concesionari. Situația cu cel de-al doilea nu e rezolvată. Cine e responsabil? Nimeni nu vorbește despre asta. Responsabil era Applebaum care și-a ajutat prietenii să câștige 40 de milioane de dolari.
Aveți două zile să stați de vorbă cu mine și să vă mai povestesc despre subiecte de acest tip? Problema mea e că știu atât de multe lucruri încât nu știu cu ce să încep.
Care sunt nevoile stringente ale Montrealului în acest moment?
Transportul. Dacă mai avem încă patru ani de adminsitrație Coderre, o administrație incoerentă.
El și-a montat aniversarea a 375 de ani de aniversare a Montrealului doar pentru a-și propulsa campania electorală. Multe din obiectivele acestei campanii nu sunt gata. Puteau fi aniversați 380 de ani de la crearea Montrealului. A fost ales 375 pentru că a căzut în 2017. Nu există un alt motiv.
Fondurile astea putea fi investite în locuințe sociale și în transport. În cumpărat de autobuze electrice pentru ca STM să-și poată mari oferta de transport și să te ocupi serios de lărgirea sistemului de metrou.
În marile orașe canadiene Toronto, Vancouver, în Calgary s-au construit linii de metrou, de tramvai în ultimii ani. Transportul electric e privilegiat, oferta de transport colectiv a crescut. Singurul oraș canadian care bate pasul pe loc e Montrealul care după ce a terminat linia albastră, în 1988, a mai adăugat doar trei stații de metrou în rețea. Atât.
În discursul Projet Montreal apar frecvent pietonii și bicicliștii. Sunt oameni care vă consideră un partid împotriva șoferilor, într-un oraș în care mașina are un rol important, în parte și pentru că actualul serviciu de transport public nu oferă un avantaj considerabil. Ce le spuneți acestor oameni?
Această reticență din partea șoferilor era pe vremea președinției lui Richar Bergeron, un tip extremist în abordări. Acest reproș că am fi anti-mașină, anti-șoferi s-a diminuat foarte mult de când Valerie Plante de devenit președintele Projet Montreal.
10.000 de joi mașini anual pe străzile Montrealului
Lumea trebuie să înțeleagă că încălzirea globală e o problemă reală și că trebuie să acționăm acum și că rezultatele le vom vedea în 15-20 de ani. Nu le vedem mâine.
De 12 ani fac politică. Și în fiecare an spun același lucru: anual, avem 10.000 de mașini în plus pe străzile Montrealului. Unde le punem când infrastructurile noastre nu se măresc. Există un cost enorm al congestionării rutiere. Miliarde de dolari pe an. Sunt cifrate.
Timpul pierdut la slujbă, costurile pe sistemul de sănătate. Sunt studii devastatoare. Toți cei care stau la mai puțin de 150 de metri de o autorută, au un risc crescut de a face cancer. Pentru femei, riscurile de a dezvolta un cancer de sân cresc cu 60%. 60%, este enorm, vă dați seama.
Episodul Richard Bergeron. Știu că îl apreciați. Cât de mult a durut când el a decis să facă pasul spre echipa lui Denis Coderre? În acest an chiar candidează pe listele foștilor săi adversari.
Am fost devastată. Dar l-am înțeles și chair l-am aparat în partid. Am spus că săracul om a văzut, la 60 de ani, că nu are nicio șansă să fie primarul Montrealului. Probabil că la Congresul de la Projet Montreal nu ar fi primit votul de încredere. Și-a făcut probabil și calcule financiare și a și crezut că va fi lăsat de Coderre să-și pună planurile în aplicare. Ceea ce nu a fost cazul.
Unde am început să am probleme cu Richard Bergeron este când l-am văzut în Consiliul Municipal apărând ideile lui Coderre și spunând inversul a ceea ce spunea când era în Projet Montreal. Plecare în sine nu m-a deranjat. Dar nu te vinde, nu-ți vinde conștiința. Asta m-a pus jos.
Într-un articol publicat în 2013, după victoria dumneavoastră în alegeri, dl. George Sava spunea că „reuşita dvs. va fi un imbold şi pentru alţi membri ai comunităţii noastre de a se înscrie în lupta politică pentru a accede în funcţii administrative”. Iată că, la aceste alegeri, cel puțin în Montreal și în Laval, avem candidați de origine română pe listele mai multor partide.Credeți că sunteti un exemplu de reușită pentru comunitatea românească?
Vreau să fiu modestă. Sper doar că am deschis o ușă. Cred că faptul că s-a vorbit despre mine, că s-a aflat că există și un job, cel de consilier municipal… (râde)
Poate. Dar cred că mai important a fost faptul că a putut cineva să reușească. Nu știu dacă toți cei care candidează realizează câtă muncă a fost în spate. Ați reușit totuși la a treia încercare…
Vreau să cred că măcar am adus în comunitate conștiința faptului că te poți implica. Că nu suntem cetățeni de mâna a doua. Că putem să fim oameni politici, că în afara jobului nostru, ne putem ocupa și de soarta celorlalți. Pentru că chiar dacă ești candidat pentru un partid politic, din momentul în care ești ales, îi reprezinți pe toți, chiar și pe cei care nu te-au votat.
Dar mai important decât să candidezi ar fi să te duci să votezi…
Cel mai important e să te duci să votezi. Lumea nu înțelege importanța politicii municipale. Poate să ne afecteze viața într-un mod profund. Vă cumpărați o casă. Vecinul vede o oportunitate de afaceri, studiază regulamentele de urbanist și vă trezeți cu o construcție nouă, cu un zid în fața geamului. Evaluarea municipală se face în felul următor: mediana vânzărilor pentru același tip de proprietate plus factorii de impact. Vecinătățile. De exemplu, un bloc în fața casei mele a diminunat valoarea acesteia cu aproape 3%.
Până la urmă Montrealul are un buget imens și acești bani, majoritatea, sunt strânși din taxele plătite de fiecare dintre noi. Cred că undeva la 65%…
Chiar mai mult. Și acesta e un reproș economic pe care-l facem: acest buget e dependent prea mult taxa funciară.
