Spulberat de Valerie Plante în pofida tuturor așteptărilor, Denis Coderre s-a trezit dat afară din lumea politică municipală la fel de spectaculos ca atunci când a intrat.
Putem spune că spectacolul (unii l-ar numi circ) a fost costanta numărul unu a mandatului lui Denis Coderre. Vi-l amintiți probabil pe primarul Montrealului cu un ciocan pneumatic în mâini, dărămând o fundație a Canada Postes pentru cutiile poștale comunitare. Sau, galben ca un minion, inspectând un tunel de evacuare a rezidurilor orașului, reziduri pe care le-a evacuat cu nonșalanță în St. Laurent.
Conectat la Twitter non-stop, fostul primar al orașului nu rata niciun moment să fie popular. O încercare bizară de a mixa ce e mai bun din Trump și din Trudeau. Sau ce e mai prost?
Dacă ar fi întrebați, locuitorii Montrealului ar răspunde probabil că aroganța este ceea ce l-a îngropat pe Denis Coderre. Prezența sa excesivă peste tot a devenit toxică.
Impunerea cu orice preț a festivităților pentru aniversarea a 375 de ani de la înființarea Montrealului, văzută probabil ca o ocazie de campanie electorală gratuită (adică pe banii altora) a avut un efect pervers. În loc să fie o trambulină, ea mai mult l-a expus pe Coderre, care a trebuit să răspundă întrebărilor venite din opoziție și din presă despre cum au fost cheltuiți banii și de ce.
Aici intră și celebra cursă de Formula E, care ar fi fost un subiect minor în campanie dacă toate cifrele erau date rapid publicului și primarul ar fi promis că evaluează opțiunile pentru a face evenimentul unul mai bun pentru Montreal.
Fără a neglija treaba excelentă făcută de Projet Montreal în opoziție, trebuie să amintim la înfrângerea lui Coderre și contribuția presei.
Da, marile ziare s-au exprimat – prin partea editorială – în favoarea unui al doilea mandat pentru Denis Coderre. Dar, în buna tradiție a presei nord-americane, poziția ziarului nu se cofundă cu linia redacției, și nici patronii nu-și impun convingerile politice redactorilor.
Afacerea Patrick Lagacé, urmărit de către Poliția din Montreal pentru că a scris despre primarul Denis Coderre a fost un element important în această campanie electorală. Nu doar Patrick Lagacé a fost urmărit, ci și alți ziariști de anchetă.
Există în presă o solidaritate nescrisă. După această poveste, Coderre a fost o țintă constantă pentru jurnaliști. Nu suntem în România, nu se inventează știri. Dar ochii ziariștilor au fost pe el tot timpul. Publicarea de anchete despre cum aceiași oameni implicați în acte de corupție iau în continuare contracte la Montreal, în plină campanie electorală, a făcut rău. În special ținând cont de procentul mare de indeciși dinaintea alegerilor.
Indecișii sunt alegători care fac apel la rațiune mai mult decât la sentimente pentru a-și justifica alegerile electorale. Și sunt singur că anchetele La Presse și The Gazette au contat.ndecișii sunt alegători care fac apel la rațiune mai mult decât la sentimente pentru a-și justifica alegerile electorale. Și sunt singur că anchetele La Presse și The Gazette au contat. Pentru că semnalul a fost că nu s-a schimbat nimic și că este timpul de o schimbare.
Un alt motiv al înfrângerii lui Denis Coderre a fost auto-suficiența, convingerea fermă că este infailibil, că va domni peste Montreal ca un sultan. Când telefonul de acasă a început să zbârnâie de la apelurile făcute de echipa de campanie a lui Denis Coderre, mi-am dat seama că au realizat că situația a scăpat de sub control. Au început să curgă pliantele în cutia poștală. Era prea târziu. Adevărata campanie electorală a lui Denis Coderre a început după votul prin anticipație.
A fost mult vot anti-Coderre la aceste alegeri și va fi riscant pentru Projet Montreal dacă nu realizează acest lucru. Majoritatea oamenilor știu că nu vor avea linia roz de metrou. Dar Projet Montreal va trebui să aibă umilința și inteligența de a fi reprezentații tuturor. Nu doar pentru pietoni, nu doar pentru cicliști. Evoluția contului de taxe municipale va fi unul din factorii care pot îngropa sau ține în viață acest partid.
