Bătrânul rege pleacă, noi rămânem cu Duda

Regele Mihai își trăiește ultimele zile în Elveția, acolo unde a trăit o viață întreagă. Televiziunile din România sunt pregătite deja pentru ore întregi de emisie dedicate ultimului suveran al României.

Va fi un breaking news continuu, în care reporterițe făcute peste noapte, care n-au deschis în viața lor o carte, vor evoca cu patos personalitatea uriașă a regelui. Mă apucă de pe acum greața gândindu-mă la liota de politicieni, în frunte cu comuniști de renume, care vor vorbi foarte mișcător despre Mihai.

Îl vom vedea pe Ion Iliescu care va spune ceva despre Mihai ca parte a istoriei poporului român, un om care a trăit vremuri grele și avut alegeri dificile de făcut. Toată lumea va uita amănuntul că gașca de foști securiști, adăpostiți sub pulpana lui Iliescu, l-au alergat pe rege în 1990 ca pe un infractor și l-au trimis înapoi în Elveția pe motiv că n-avea pașaport românesc valabil.

Regele Mihai era în 1990, la 70 de ani, un pericol mortal pentru cei care-l executaseră pe Ceaușescu. Singurul pericol real. Asta în mintea lor doar, pentru că Mihai n-a avut, din păcate, niciodată forța și voința de a se lupta cu cei care l-au alungat.

Mihai a fost un băiat bun, ascultător, pasionat mai mult de șurubăreala la mașini decât de studiu. Un om dedicat familiei și cu puține veleități de conducător. Un copil născut să devină rege nu este neapărat necesar să aibă și întreaga anvergură a unui rege.

Nimic nu i se poate reproșa. Asta i-a fost personalitatea. Într-un fel opusă tatălui sau, regele Carol al II-lea, un tip cult și briliant după spusele istoricilor, cu un leadership autentic. Din nefericire, calitățile lui de conducător au fost aproape anulate de firea sa nestatornică, plictisit câteodată de viață de suveran și prea dependent de vrăjitoarea Elena Lupescu.

Momentul abdicării lui Mihai la 30 decembrie 1947 va fi un subiect aprins mult timp și după moartea sa. Oricâtă istorie am citi, ne este greu să ne punem în pielea lui și în contextul situației imposibile în care se afla între ruși și nemți. Aș fi tentat să spun că întoarcerea armelor în 1944 nu a fost gândirea lui, ci a anturajului. Să spunem că decizia a fost răul cel mai mic în situația dată.

Să mai spunem că arestarea lui Antonescu era necesară, dar nu și predarea lui rușilor. Mareșalul era un cetățean român pe care-l poți judeca, dar nu-l dai străinilor. Dacă este adevărat că Lucrețiu Pătrășcanu, ca ministru al Justiției, i-a dat regelui de două ori la semnat referatul de grațiere a pedepsei cu moartea a mareșalului și regele a refuzat, iar este greu de înțeles. Credea Mihai și cei din jurul lui că Stalin va construi un stat comunist în România cu un rege în frunte? Trebuie să fii naiv.

Viața lui Mihai a fost discretă după plecarea din România. A trăit muncind, de apreciat, a avut cinci fete, dar n-a fost niciodată vocea care să coaguleze un așa numit guvern în exil. Nu se născuse pentru luptă, nu avea datele biologice să fie un lider și pentru asta nu poate fi acuzat de nimic și de nimeni. Dacă ar fi fost rege într-o țară liniștită, în perioada de pace, ar fi fost un rege bun, cuminte, respectuos, cu valori puternice.

Dar lipsa de leadership a regelui ne-a și privat, în 1990, de o mișcare populară care să reinstaureze monarhia. Și, din păcate, regele n-a avut și un băiat, ceea ce ar fi creat o altă perspectivă asupra viitorului monarhiei în României. A încercat cu Nicolae, nepotul lui, un băiat modern şi isteţ.

Din păcate, din dorinţa de a-şi vedea fetele aranjate, regele Mihai a făcut pact cu Iliescu iar noii comunişti n-au ratat ocazia de a-l face pe bătrânul rege o anexă propagandistică.

Un tată bun se îngrijeşte de copii, iar Mihai a fost un tată bun. Dar un rege este mai mult de atât.

Din momentul în care au intrat în posesia averii pierdute luptele s-au ascuţit. Margareta s-a trezit prinţesă de România iar actorașul Radu Duda a fost pe fază.

Acest papagal cu tupeu şi nas de borfaş a manevrat tot la Casa Regală. Regele a fost convins să-i ia titlurile nepotului sau Nicolae, singurul pericol real pentru Margareta şi Duda. Asta pentru că, se pare, Mihai avea o febleţe pentru nepotul sau, era fiul pe care nu-l avusese.

Urmările se ştiu. Comuniştii lui Iliescu, Ponta şi Dragnea au fost gata să dea o lege specială privind Casă Regală astfel încât Margareta şi Duda să stea frumos în Palatul Elisabeta, să beneficieze de bani de la guvern, practic să aibă servitori şi şambelani plătiţi din bugetul statului. Românii cârpiţi în fund contribuie fiecare cu bani ca actorul Duda să se simtă chiar o alteţă regală.

Apropo, dacă daţi o căutare pe Google la regele Mihai, paginile asociate sunt în ordine despre Margareta, Anne de Bourbon-Parma, Carol al II-lea, alteţa sa Radu Duda, apoi regele Ferdinand şi Carol I-tâi. Găsiţi personajul care nu aparţine peisajului!

Nu ştim şi nu cred că toată această turnură şi bătaie pe parale, despre asta e vorba, a fost aprobată de bătrânul rege, un tip cinstit şi modest.

Din nefericire, când Mihai se va stinge putem sa zicem doar Regele a murit, trăiască Duda. Să ne fie limpede, odată cu plecarea regelui Mihai tot ce înseamnă idee monarhică în România s-a încheiat. E o chestiune de zile, de săptămâni poate de luni.

Alin Alexandru
Alin Alexandru
Alin Alexandru are peste 23 de ani de presă scrisă şi televiziune la Expres, Cu­ren­­tul, Biz, B1TV, Naţional TV, timp în care a rea­li­zat reportaje în peste 30 de ţări. Este pasionat înfocat de tenis şi expert în asigurări şi investiţii.

Ultimele articole

Articole similare