Necunoscutul stârneşte întotdeauna teamă. O teamă care conţine o doză semnificativă de curiozitate. Oamenii sunt curioşi ce va urma în lumea în care trăiesc şi pe care, în general, nu o văd cu ochi buni.
Românii de astăzi depăşesc limitele pesimismului din spaţiul de la care se revendică, cel occidental. Au obosit de atâta aşteptare şi nu mai sunt nici măcar curioşi. Au sperat că va fi mai bine după 1989, după tranziţie, după Iliescu, după integrarea în UE, după Băsescu.
Românii au aşteptat ca lucrurile să reintre în matca firescului, a bunului-simţ, pentru ei, dar mai ales pentru copiii lor. Copiii au emigrat sau se pregătesc să o facă, după cum se vede treaba cu flashmob-urile protestatarilor din stradă. La Sibiu, ei au venit cu geamantane în faţa sediului partidului de guvernământ, într-un gest cât se poate de sugestiv.
„Noi plecăm!” a ajuns să fie aproape un proiect colectiv.
Cum se poate aşa ceva într-o ţară membră a Uniunii Europene? Ei bine, se prea poate, pentru că lumea este exasperată de mârlănie.
Mârlănia sufocă spaţiul public, de pe stradă şi până în Parlament. Nu sărăcia alungă oamenii din ţară şi nici frica pentru pâinea zilei de mâine. S-o spunem pe şleau: deranjează îngrozitor manelizarea socială, transformată în politică de stat de trepăduşii lui T. Băsescu şi desăvârşită de gaşca lui L. Dragnea. Întâmplător sau nu, ambii au aceleaşi origini politice.
La sfârşit de 2017, în România sunt prea mulţi oameni confuzi, care se agaţă cu disperare de orice li se prezintă ca fiind un simbol al „normalităţii de altădată”. Nimeni nu mai analizează atent detaliile istorice semnificative, nimeni nu-şi mai pune întrebări care ar putea genera răspunsuri incomode. Pur şi simplu, vrem altceva, iar acum la modă este monarhia. Ți se impune să fii „pro” sau „contra”, cale de mijloc nu există. Dacă încerci să analizezi puţin lucrurile şi să înfiripezi o discuţie, eşti automat considerat „suspect”. Superficialitatea cea de toate zilele cere soluţii rapide care, în majoritatea cazurilor, ocolesc problema de fond.
Nu monarhia ne va salva de mârlănie, asta-i sigur. Şi nici cifrele dezastroase cu care încheiem anul nu vor fi altele în 2018, doar printr-o miraculoasă schimbare a formei de guvernământ. Iată câteva elemente ale unei realităţi dure: deficit de cont curent în creştere cu 87%, peste 40 de miliarde de euro transferaţi din România către firme offshore, niciun kilometru finalizat de autostradă sau de drum naţional.
Acesta nu este neapărat bilanţul catastrofal al unei clase politice, ci mai degrabă al unor generaţii de votanţi care s-au lăsat prostiţi pe faţă. Lucrurile nu se vor schimba decât prin educaţie, marele proiect pe care România încă îl ignoră.
