Azi se împlinesc 100 de ani de la nașterea lui Nicolae Ceaușescu, omul care a ținut timp de decenii România sub teroare. Cei care au o anumită vârstă își amintesc cum ziua de 26 ianuarie era un omagiu la adresa „conducătorului iubit”. Cei care sunt mai tineri trebuie să-și imagineze că serbările și atmosfera din această zi semănau cu cele din Coreea de Nord de astăzi, doar că oarecum mai blânde.
100 de ani! Cifra asta m-a lovit ca un ciocan. Din mai multe motive.
Ca unul care a trăit sub comunism, Ceaușescu e încă prea actual în mintea mea. Îmi amintesc cozile, îmi amintesc cenușiul epocii (aceasta era culoarea României, de la blocuri la oameni; doar cerul era albastru), pionierii, UTC-iștii, mizeria, disperarea.
Ca român plecat din țară, deși recunosc că România a făcut progrese, mă doare să văd că moartea sa nu a adus cu sine și moartea comunismului. Mă doare să văd că sunt încă oameni care-l regretă pe Ceaușescu. Care cred că pe vremea lui era mai bine. Nu era. E evident că nu era mai bine.
Ca ziarist (așa mic și umil cum sunt) mă doare când văd că sunt tineri care cred în teoria „comunismul a fost bun, dar prost aplicat”. Sau „în România nu a fost niciodată comunism adevărat, că ar fi fost bine”. Sau tineri care cred că mișcarea legionară a reprezentat și reprezintă o soluție la oferta politică din România.
La 100 de ani de la nașterea lui și la 28 de ani de la moartea sa, Ceaușescu încă plutește, ca un duh nefast, peste România. Încă se mai văd rănile făcute românilor de el și regimul criminal pe care l-a instaurat și perpetuat cu teroare și ajutor sovietic. Nu suntem vindecați.
Ceaușescu. De la o familie săracă la liderul României
Familia Ceaușescu a fost o familie de țărani cu 10 copii. Tatăl său, Andruță, avea 3 hectare de pământ, câteva oi și își mai susținea familia din croitorie. „Nu se interesa de copiii lui; fura, bea, sărea la bătaie și înjura…”, spunea despre el bătrânul preot din Scornicești. Mama lui, Alexandrina (născută Lixandra), era o femeie supusă și muncitoare. Casa lor avea două camere, iar mâncarea de bază era mămăliga. Nicolae a făcut patru clase la școala din sat, în care învățătorul preda într-o sală cursuri simultane pentru elevii mai multor clase. Micul Ceaușescu nu a avut cărți și adesea mergea la școală desculț. Nu avea prieteni, era nervos și imprevizibil. La vârsta de 11 ani, după absolvirea școlii primare, Ceaușescu a plecat la București, unde s-a angajat ca ucenic de cizmar. Alexandru Săndulescu, membru activ al PCR, și-a inițiat ucenicul în misiuni conspirative.
Bolnav de cancer, Gheorghiu-Dej a încetat din viață la 19 martie 1965. Pe 22 martie 1965, Nicolae Ceaușescu, un lider care răspundea de sectoarele cheie ale puterii, armata, securitatea, justiția și miliția, a fost ales prim-secretar al partidului în cadrul Plenarei C.C. al P.C.R.
În primii ani de după venirea sa la putere, Ceaușescu a continuat politica de ieșire de sub tutela Moscovei începută de Gheorghiu-Dej înainte de moartea sa. În plan extern, Ceaușescu a inițiat o deschidere față de Occident, intensificând schimburile comerciale, politice, culturale și științifice dintre RSR și statele din Vest. România a fost prima țară din lagărul socialist care a stabilit relații diplomatice la rang de ambasadă cu Republica Federală Germania, pe 31 ianuarie 1967. De asemenea, RSR a fost singurul stat comunist care nu a rupt relațiile diplomatice cu Israelul în urma Războiului de Șase Zile.
Dar unul din cele mai cunoscute momente politice din acei ani a fost condamnarea de către Nicolae Ceaușescu a intervenției militare, începută în noaptea de 20 spre 21 august 1968, a trupelor Pactului de la Varșovia în Cehoslovacia, intervenție care a pus capăt Primăverii de la Praga. Pe 21 august, la o manifestație organizată în Piața Palatului din București la care au luat parte zeci de mii de oameni, Ceaușescu a ținut un discurs de la balconul clădirii C.C. al PCR în care a calificat invazia armatelor țărilor comuniste drept „o mare greșeală, o primejdie gravă pentru pacea în Europa”. Discursul cu puternice accente antisovietice i-a creat lui Ceaușescu o mare popularitate la nivel intern și extern.
În această perioadă de început a regimului Ceaușescu au avut loc numeroase vizite bilaterale la nivel înalt. Președinții americani Richard Nixon și Gerald Ford, precum și președintele francez Charles de Gaulle au vizitat România, iar Nicolae Ceaușescu a fost primit la Washington de președintele Jimmy Carter, iar la Paris de Georges Pompidou. S-au intensificat semnificativ și relațiile economice cu țările occidentale. În 1971, RSR a fost primită în Acordul General pentru Tarife și Comerț, iar în 1972 în Fondul Monetar Internațional, încheind apoi un acord cu Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare. În 1975, Statele Unite au acordat României Clauza națiunii celei mai favorizate.
Cultul personalității, frigul și foametea
A urmat apoi vizitele în țări din Asia și impunerea celui mai dur cult al personalității dintr-o țară comunistă est-europeană.
Țara s-a scufundat în beznă și frig, la propriu. Penele de curent erau foarte dese, apartamentele erau încălzite extrem de prost, cu temperaturi în jurul a 10 grade pe timpul iernii.
Alimentele au fost raționalizate. Lumea avea dreptul la o jumătate de pâine pe zi, de persoană. Atunci pâinea era principalul aliment al românilor iar o pâine avea undeva în jurul a 500 de grame. Cozile în fața magazinelor care vindeau alimente se formau din reflex. Oamenii stăteau la coadă de la 2-3 dimineața cu speranța că, undeva, în timpul zilei, se va băga ceva de mâncare.
Revoluția din decembrie 1989
Ceaușescu a condus România din 1965 până în 1989. Aproape un sfert de secol. Domnia sa a luat sfârșit în decembrie 1989, când după ce a încercat să înăbușe o revoltă apărută în Timișoara a declanșat Revoluția din 1989.
Astăzi, dovezile sunt din ce în ce mai clare că Partidul Comunist era pregătit pentru această eventualitate cu persoana lui Ion Iliescu gata să preia puterea.
Cuplul Ceaușescu a fost executat, după un proces sumar, pe 25 decembrie 1989.
Acest articol a folosit mai multe surse de informare, printre care Wikipedia, site-ul ceausescu.org
Foto: Ani ’80. Ceausescu în vizită de lucru la Întreprinderea Steagul Roșu Brașov | © Muzeul Naţional de Istorie al României
