Ingvar Kamprad

Să faci rabat de la calitate pentru a micşora preţul este un pas înapoi, nu o soluţie, susţine magnatul suedez Ingvar Kamprad, antreprenorul care a ridicat modestia la rang de filosofie în cadrul companiei IKEA.

Legenda că unul din zece bebeluşi născuţi în ultimii ani în Occident este conceput într-un pat Ikea nu face decât să confirme flerul omului de afaceri suedez.

Ingvar Kamprad este însă deseori ridiculizat pentru eficienţa sa, pe care mulţi analişti o traduc pur şi simplu prin zgârcenie. Kamprad are un stil de viaţă extrem de modest pentru un om ale cărui afaceri valorează peste 30 de miliarde de euro.

Şi-a părăsit ţara natală şi s-a stabilit în Elveţia, pentru a plăti taxe mai mici, iar compania este controlată de o fundaţie pe care o conduce împreună cu familia sa, tot pentru a evita sistemul fiscal. Locuieşte într-o casă mo­-destă, preferă zborurile low-cost, conduce un Volvo vechi şi, ori de câte ori are ocazia, se repede într-un restaurant Ikea, pentru un prânz ieftin.

Începutul lui Ingvar Kamprad

Era încă la şcoală când a început să facă primii bani, cumpărând chibrituri din Stockholm pe care le revindea în satul său natal. Şi-a reinvestit profitul din comerţul cu chibrituri în echipamente de pescuit, seminţe, decoraţiuni de Crăciun, stilouri şi creioane.

La 17 ani a primit primii bani de la tatăl său, pentru că obţinuse note bune la şcoală. Cum i-a cheltuit? A înfiinţat IKEA. Numele a fost inspirat de iniţialele sale, plus primele litere ale fermei şi satului unde a crescut: Elmtaryd, respectiv Agunnaryd.

Şi-a extins afacerea la alte bunuri care fac cu ochiul oricărui locuitor dintr-o localitate izolată: portofele, ceasuri, mici bijuterii şi obiecte de lenjerie. În timp, a reuşit să implementeze un sistem de comenzi telefonice şi să le livreze clienţilor marfa acasă, cu ajutorul lăptarului local.

Trecerea la mobilă

În 1947, Ingvar Kamprad a introdus mobila în afacerea sa. Obiectele sale simple şi de calitate au constituit un succes imediat, iar în câţiva ani suedezul şi-a fixat afacerea numai pe mobilier. Şi-a deschis primul showroom în 1953, iar conceptul său de marketing a constituit o inovaţie: clienţii puteau să verifice calitatea produselor înainte de a le cumpăra.

Tot Ingvar Kamprad a venit cu o idee care a spulberat competiţia: împachetatul mobilei în cutii plate, uşor de depo­zitat şi de transportat. Ideea i-a venit în momentul în care l-a văzut pe unul din muncitorii fabricii sale cum dezasambla picioarele unui mese, pentru a-i face loc în ma­şina unui client.

IKEA a devenit cunoscută în toată lumea pentru designul său inovator. Aproape toate produsele IKEA sunt create astfel încât să poată fi ambalate în cutii plate, ceea ce reduce riscul ca mobila să fie stricată în timpul transportului, reduce spaţiul de depozitare şi îi ajută pe clienţi să transporte şi să îşi asambleze singuri mobila.

Trecut dubios

Ultimii ani au atras însă atenţia asupra IKEA din alte motive decât cifra de afaceri, profituri sau inovaţii. În vizorul presei este viitorul companiei (deşi încă extrem de activ la 86 de ani, Ingvar Kamprad va trebui totuşi să transfere managementul afacerii celor patru copii ai săi), dar şi trecutul fondatorului ei.

În adolescenţă, Ingvar a participat la mai multe întâlniri ale unei organizaţii pronaziste care activa pe teritoriul Suediei. Când acest lucru a fost desco­perit, în 1994, Kamprad a spus: “Aceasta este o parte a vieţii mele pe care o regret amar. După câteva întâlniri cu membri ai tineretului nazist, pur şi simplu am re­nunţat”.

Presa din Suedia a descoperit însă că implicarea sa în organizaţia fascistă a fost mai mare decât “câteva întâlniri”, de vreme ce Procuratura ar fi deschis, în timpul războiului, un dosar pe numele său. În dosar, ar exista probe că omul de afaceri ar fi recrutat, în mod activ, simpatizanţi pentru organizaţia tineretului fascist din Suedia. Kamprad este acuzat că ar fi început recrutările în 1943, an în care a fondat şi compania Ikea. Oficialităţile sue­deze au refuzat însă să comenteze acuzaţiile.

Viitorul companiei

Kamprad a recurs la o serie de tactici financiare pentru a spori flexibilitatea managementului companiei şi a-i mări profitabilitatea. IKEA este proprietatea unui trust olandez, controlat de familia Kamprad printr-o fundaţie cu sediul în Elveţia, care include nu numai companiile care se ocupă de francizare, manufacturare, distribuţie, dar şi propria bancă de investiţii.

Spiritul de economie promovat de Ingvar Kamprad în IKEA este dublat însă şi de acţiuni caritabile: manage­rii de magazine sunt încurajaţi să orienteze o parte din profituri către proiecte şi cauze locale, iar IKEA este un sponsor internaţional al UNICEF.

Ad