Regionalisme și măgării

Sunt pe punctul de a recunoaşte PSD-ului un unic merit: prin şuvoiul de cvasiagramaţi cu care năpădeşte parlamentul şi guvernul, ne sileşte să păstrăm un contact permanent cu gramatica limbii române.

Ultima încleştare politico-gramaticală a izbucnit imediat după anunţarea propunerii pentru funcţia de ministru al Educaţiei în cabinetul Vioricăi Dăncilă: Valentin Popa, PSD-ist, rector al unei universităţi de la Suceava, absolvent de Electronică. Filmat la un eveniment, propusul vorbeşte aşa: „Mă bucur că am ajuns ziua în care să tai pamblica la acest Book Café… Important este ce spun studenţii, noi l-am facut pentru el…”

Instantaneu, Valentin devine „Pamblică” şi se alătură unei galerii de politicieni a căror faimă e indisolubil legată de schingiuirea gramaticii, ba chiar şi a logicii. Cum ar fi Liviu Pop, ministrul anterior al Educaţiei, tot PSD-ist, zis „Genunche”, rămas în memoria colectivă cu panseul „greşelile se pot corecta, erorile nu”. Ori Gigel Ştirbu, PNL-ist, e drept, dar ajuns ministru al Culturii în vremea USL-ului, alianţă dominată de PSD, cel care, numit „un Gigel în plus” de Andrei Pleşu, a ripostat antologic: „Mulţumesc părinţilor pentru numele care mi l-au dat”.

A urmat Lista Rectorilor. 45 de rectori de instituţii de învăţământ superior dintr-un total de cam o sută, publice şi private, existente în întreaga ţară, şi-au exprimat acordul pentru numirea electronistului la conducerea Educaţiei. Tăriceanu, preşedintele Senatului, a fost iarăşi la înălţimea joasă cu care ne-a obişnuit: „Trebuie judecat după realizări; nu e profesor de limba română”.

Publicarea listei a stârnit două reacţii surprinzătoare. Rectorul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj, prezent pe listă, a spus că el NU a semnat scrisoarea de susţinere a nominalizării lui Pamblică şi că îl „deranjează măgăriile astea”. Rectorul Universităţii Bucureşti, fost ministru al Educaţiei în guvernul Cioloş, nesemnatar al listei, a anunţat că el se retrage „din toate funcţiile care au atingere cu Ministerul Educaţiei” în semn de protest faţă de numirea unui individ care „suferă dramatice episoade de luptă infantilă cu gramatica de bază a limbii române”.

A urmat reacţia lui Pamblică însuşi. Numitul la Educaţie a declarat că a folosit un regionalism, pamblică, în loc de banalul panglică, pentru că el e bucovinean. Dex online îi dă parţial dreptate. Pamblică e regionalism pentru panglică, e drept, dar nu unul din nordul ţării, ci din sudul şi din estul ei.

Dacă toate merg bine pentru PSD, e posibil ca la viitorul Congres delegaţii să-l audă pe Dragnea spunând: „Deci, ne-am înţeles, toată lumea ia cursul obligatoriu de gramatică! Să nu ziceţi că nu v-am spus! Altfel, pierdem primăriile, rămânem fără încasări şi parcă văd că trebuie să închidem prăvălia! Şi încă ceva, până nu uit…. Fără doctorate ! Nu se merită… Diploma de licenţă ajunge! La zi, la seral, cu sau fără frecvenţă, prin poştă, telefon sau internet, nu contează. Se poate chiar şi fără, decât cu liceul, hm-hm, numai cu liceul, însă sondajele noastre spun că e mai bine cu facultate, că altfel cădem în extrema cealaltă, a lui Vanghelie, şi iar nu e bine!”.

Florin Oncescu
Florin Oncescu
Florin Oncescu (n. 1960), autor de proză scurtă şi inginer în industria de aviaţie, stabilit la Montréal în 1995. Volume publicate: "Dispoziţie depresivă" (Ramuri, Craiova, 1994), "La umbra unui enciclopedist" (Omniscop, Craiova, 1999), "Întoarcerea" (Ramuri, 2003), "Ilustrate din America" (Limes, Cluj, 2007) , "Jurnalul lui Sake" (Limes, 2017).

Ultimele articole

Articole similare