Nu este alpinistă profesionistă, ba din contra s-a apucat să urce pe munți în urmă cu doar trei ani. Și totuși pleacă în această săptămână în cea mai grea încercare a vieții-escaladarea celui mai înalt vârf al lumii, Everest (8.848 m).
Va fi alături de ea în această încercare Justin Ionescu, președintele Federației Române de Alpinism, care el însuși a urcat Everestul în 2017, după o încercare eșuată în 2015, din cauza cutremurului devastator din Nepal.
Dacă va reuși, va deveni prima femeie din România care urcă pe acoperișul lumii. Expediția debutează pe 31 martie, durează 2 luni și cei doi speră să prindă fereastră de vreme bună pentru atacul vârfului în perioada 15-30 mai. Până atunci cei doi români trebuie să se acomodeze cu altitudinea.
Gina Badescu nu a mai urcat până acum niciun optmiar și știe că nivelul de oxigen din zona morții-peste 7000 de metri este extrem de redus. Ea este medic anestezist, lucrează 8-10 ore pe zi și în timpul liber se antrenează intens pentru această expediție.
Povestea ei impresionează orice om de rând. A plecat din România în 1993 și s-a stabilit în Statele Unite. Cu doi copii în vârstă de 2, respectiv 3 ani, s-a reîntors la București în 1999 pentru a face Medicină. După terminarea facultății a făcut rezidențiatul la Yale University în Connecticut. Apoi a făcut în Carolina de Nord o supraspecializare în anestezia cardiotoracică.
„Am învățat foarte mult așa că timp de sport nu am avut până acum câțiva ani”, spune Gina. “Cât am fost în facultate și rezidențiat am fost mamă, studentă și soție. Abia două ce am terminat și copiii au crescut am început să întru în activități pe munte.”
Acum că a terminat toate specializările iar copiii sunt mari, poate să își îndeplinească visul de a urca pe Everest.
Până la Everest, Gina Badescu a început cu ciclismul și triatlonul în 2010, dar un accident de bicicletă a făcut-o să renunțe la acest sport și să se orienteze către escaladarea munților înalți.
„Am venit în România în iarnă 2015-2016 când încercam să mă recuperez după fracturi la ambele picioare, și am urcat puțin prin Retezat, Piatra Craiului și în Făgăraș, și mi-am făcut prieteni foarte dragi atunci.
Pe Justin Ionescu l-am cunoscut în ianuarie 2017 când am revenit în România să fac o vacanță de o săptămână la munte cu fiul meu mai mic, care e student la medicină la București. De atunci am cam urcat cu el.
Anul trecut a fost în Nepal unde a urcat Island Peak (6189 m). Deși trebuia să urce cu Justin Ionescu, a făcut-o până la urmă singură pentru că Justin era epuizat după escaladarea Everestului. Apoi au plecat amândoi în Alaska unde au urcat Denali (sau Mckinley), cel mai înalt vârf din America de Nord (6190 m). A urmat vârful Matterhorn (4.478 m), în Alpi.
S-au reîntors în Nepal pentru Amadablam, dar au abandonat după ce ambii s-au îmbolnăvit în timpul urcării. Pe munte trebuie să știi când a venit momentul să abandonezi. Se spune că este mai importantă întoarcerea acasă decât atingerea vârfului.
De șase luni se trezește la 4 sau 5 dimineață, se antrenează o oră, apoi pleacă la serviciu unde salvează vieți. După muncă se întoarce la antrenament. În fiecare zi. Cu gândul la visul său, să devină prima româncă pe Everest.
Expediția pe Everest îi costă pe cei doi români zeci de mii de dolari. Taxele de vârf care se plătesc guvernului nepalez, corturile, echipamentul, angajarea serpasilor, buteliile de oxigen, toată logistica, sunt foarte scumpe.
„Muntele a devenit pentru mine o adicție. Îmi pun mereu întrebarea: care e următorul proiect? Sunt foarte norocoasă să am această dependența de munte.”-spune, din Seattle, mama, medicul și alpinista Gina Bădescu.
Junko Tabei din Japonia a fost în 1975 prima femeie pe Everest. Acum la 43 de ani distanță, ne pregătim de o nouă premieră-prima femeie din România la 8.848 m.
