Există patru tipuri de activităţi pe care le pot desfăşura ofiţerii de informaţii ce activează în cadrul ambasadelor.
Prima este coordonarea cu serviciile de informaţii ale ţării gazdă. A doua vizează pătrunderea în bârfele naţiunii, de unde pot fi culese elemente interesante. A treia constă în culegerea vastei cantităţi de materiale disponibile prin surse deschise. Unele pot fi foarte preţioase fără să fie secrete, dar sunt greu de găsit. A patra este reprezentată de utilizarea tehnicii operative, precum interceptarea comunicaţiilor cu mijloacele tehnologice. Nu sunt incluse în această clasificare operaţiunile autentice sub acoperire. Să le analizăm pe fiecare în parte.
Relaţiile dintre serviciile secrete se desfăşoară de obicei prin intermediul ambasadelor. Americanii şi ruşii cooperează în anumite aspecte ale combaterii terorismului şi probabil că la fel se întâmplă între ruşi şi britanici. Mare parte din coordonare este posibil să fie realizată la ambasade, prin intermediul celor care, conform limbajului serviciilor americane, au o ”acoperire oficială”. Motivul pentru care acest lucru se face în ambasade şi nu în altă parte ţine mai degrabă de rivalitatea dintre diferitele agenţii de informaţii decât de nevoia de acoperire. Aş spune că CIA, FBI şi Departamentul de Stat sunt în competiţie pentru obţinerea gestionării acestor legături şi irosesc mult timp în această competiţie. Acelaşi lucru este valabil pentru serviciul rus de informaţii externe (SVR) şi cel de informaţii militare (GRU). Plus că agenţii de informaţii discută despre chestiuni pe care guvernele lor doresc să fie păstrate strict secrete. Aşadar, discuţia se poate purta între ofiţeri de informaţii care pretind că sunt ataşaţi culturali, deşi ambii interlocutori ştiu perfect cine este celălalt.
Bârfele nu sunt o sursă de informaţii lipsită de importanţă. Nu este nevoie ca, de exemplu, un beţiv să dezvăluie data unei invazii. Simplul proces al interacţiunii umane poate dezvălui lucruri utile cuiva care ascultă cu atenţie şi face conexiunile necesare. La recepţiile organizate de ambasade pot fi obţinute nu doar informaţii, ci se pot crea de asemenea relaţii adevărate care apoi de-a lungul carierei pot fi întreţinute şi exploatate. Universul bârfelor este deopotrivă mai vechi şi mai subtil decât internetul, iar din acest motiv personalul ambasadelor – inclusiv cei care sunt ofiţeri de informaţii – este extrem de util. Desigur, bârfele sunt şi un vector de minciuni atent împachetate pentru a induce în eroare.
Culegerea de informaţii din surse deschise mai greu de observat este de asemenea valoroasă. Personalul ambasadei poate fi văzut la târguri şi expoziţii tehnice, simpozioane universitare şi alte manifestări de acest fel, colectând în deplină legalitate documente din care un analist bine pregătit poate distinge mult din strategiile tehnologice ale respectivei naţiuni. Mai mult decât atât, prin participarea la asemenea evenimente pot fi legate prietenii cu cercetători şi alte persoane, relaţii ce pot să pară simple contacte personale, dar care fac parte din încercarea sistematică de exploatare a surselor.
Probabil cea mai importantă utilitate a ambasadei este culegerea de informaţii tehnice. Până nu demult, acoperişurile ambasadelor erau pline de antene, în timp ce din clădirile de peste drum se emiteau radiaţii cu microunde pentru a orbi acele antene. Astăzi accentul este pus pe accesarea fizică a reţelelor de internet subterane. Iar o ambasadă este un mijloc excelent pentru gestionarea interceptărilor şi analiza traficului de date.
Fragment din articolul „Practicile spionilor din ambasade”, de George Friedman, publicat de Agerpres
