Gânduri de decrețel

Când am văzut declarațiile organizației de tineret a PNL, care înfiera „decrețeii” pentru situația din România, m-am enervat. Născuți între 1968-1990, se spunea despre această generație că nu „va reuși să schimbe clasa politică din România” și că „generaţia decreţeilor nu e funny”.

M-am enervat și când am auzit că „decrețeii” au făcut Revoluția din 1989. Cei mai în vârstă „decreței” aveau în 1989 doar 21 de ani. Revoluția au făcut-o și ei, dar dacă vrem să fim sinceri, Revoluția aia au făcut-o românii în ansamblu, din toate generațiile active. Doina Cornea nu era „decrețel”. Nici Laszlo Tokes.

După ce m-am enervat, m-am gândit: „dar dacă are dreptate?”

Eu, ca mulți alți „decreței”, am ajuns din provincie în București imediat după Piața Universității. Am fost prin Liga Studenților condusă de, pe atunci celebrul, Marian Munteanu. Am făcut greve. Am ieșit și ne-am jucat cu scutierii jandarmeriei de-a șoarecele și pisica și am urlat în fața Palatului Cotroceni cerând demisia lui Iliescu. Iliescu zis Ilici.

Am încercat să schimbăm ceva, așa cum orice generație încearcă. Apoi, mulți dintre noi am obosit și am plecat. Când spun „am plecat” înseamnă că am emigrat. Și am fost mulți. Am fost ceea ce se cheamă o „masă critică”. O bună parte din cei rămași în țară s-au blazat. Își văd de vacanțele lor, de city-break-urile prin Europa, se ocupă de cariere, de familii și de tot felul de hobby-uri. O altă bună parte din generația noastră a îngroșat rândul lichelelor. Victor Ponta e un „decrețel”, de exemplu. Gabriela Firea, Elena Udrea, Sebastian Ghiță sunt „decreței”. Dar și Laura Codruța Kövesi e unul. Și Dacian Cioloș.

Generalizările sunt greșite. Suntem la fel ca orice altă generație. Cu oameni nemaiponeniți, cu mediocrii noștri și cu lichelele noastre. Nu suntem mai buni, nu suntem mai răi.

Suntem doar prinși într-un conflict între generații. Am văzut asta cu mișcarea #rezist când cei din piață, majoritari tineri, puneau câștigarea alegerilor de către PSD pe seama votului celor de 40-45 de ani. Adică a ăstora care trecusem prin Piața Universității și prin grevele studențești și care am urlat împotriva lui Iliescu și a PSD.

Am lăsat România singură?

Depinde din ce parte a baricadei răspunzi la această întrebare. Poți răspunde cu „da!” liniștit. Poți răspunde că „România ne-a lăsat singuri!” la fel de liniștit. Ambele răspunsuri sunt corecte.

Am lăsat România săracă? Aici răspunsul e afirmativ. Nu pentru că am fi cu toții niște intelectuali desăvărșiți și am golit România de „creiere”. Până la urmă, fiecare dintre noi cunoaștem oameni care au terminat o facultate și care nu sunt neapărat mai inteligenți decât alții care nu au terminat una. Nici pentru că nu pentru că nu plătim impozite în țară.

Dar cei care au plecat au avut cu siguranță ceva de care România avea și are disperată nevoie. Că-l numim curaj, simț antreprenorial, inconștiență… e puțin important. E acel ceva care te face să ai atitudine, să nu înghiți orice vrea statul să-ți bage pe gât, să nu aștepți nimic, să construiești.

Nu vreau să zic că niciunul din cei rămași nu are aceste valori. Doar că nu sunt suficienți de mulți.

Reacțiile la gafa tinerilor liberali au fost extrem de exagerate. O parte din liberali au reacționat pentru a-și spăla rufele în public și au vorbit de „fata lui tata”.

Pagina de Facebook a liderei tinerilor liberali a fost asaltată de tot felul de domni și doamne care au luat-o la înjurat. Nimic constructiv. Nimic care să dovedească liberalilor că e o prejudecată ce au spus. Că „decrețeii” au și umor, și inteligență, și voință de a schimba ceva în bine în România.

Până la urmă, văzând reacțiile astea, poate tinerii au dreptate: nu avem nici suficient de mult simț al umorului, nici suficientă înțelepciune pentru a reacționa la o astfel de întâmplare.

La schimbările astea de generații, important e să facem mai bine decât cei dinaintea noastră.

Au fost „decrețeii” mai buni decât părinții lor? Eu zic că da. Și nu e neapărat un blam față de părinți. Suntem mai buni și datorită lor.

Puteam să facem mai bine? Cu siguranță!

S-a terminat rolul nostru în România? Nu, încă mai avem multe de spus. Și aici, cei de la organizația de tineret liberală greșesc. Generația decrețeilor va mai avea încă multe de spus în România.

Viorel Anghel
Viorel Anghel
Viorel Anghel, absolvent de Filo­sofie, a început să lucreze în pre­să în 1995, la ziarul Ulti­ma oră şi la agenţiile de pre­să Infomedia şi AR Press (Ro­mânia Liberă). A fondat şi condus, din 1999, mediaTRUST România, una dintre cele mai importante firme de monitorizare a presei din ţară. În Canada, din 2004. Pasionat de webdesign şi ascultător de muzică "made in Canada".

Ultimele articole

Articole similare