În Canada, mamele sunt celebrate în a doua duminică din luna mai. Este o zi a bucuriei care se marchează prin excursii în aer liber, cine festive în familie, flori, felicitări şi cadouri cu dedicaţie. Dacă în anii trecuţi am ales să sărbătoresc această zi specială alături de alte mămici minunate şi puternice, în cadrul unor evenimente deosebite, anul acesta voi marca această zi specială cu povestea pasiunii inedite a unei mămici născute în Republica Moldova şi stabilite în Canada (Montreal) din anul 2009.
Pe Alina Macari am întâlnit-o nu demult, iar pasiunea ei diferită, aromată, parfumată m-a cucerit pe loc. Nu ştiu exact cum să-i descriu “creaţiile” pentru că ceea ce iese din mâinile ei minunate nu sunt nişte simple aranjamente florale, ci adevărate compoziţii elaborate, menite să bucure ochiul, dar parcă, mai degrabă, sufletul. Sincer, mărturisesc cu inimă deschisă că Alina este o adevărată sursă de inspiraţie. Până la creaţiile ei, nu am mai văzut flori curgând dintr-o ceşcuţă suspendată, pălării pe post de soare numai bun de agăţat pe uşa de la intrare sau boabe de cafea care ignoră gravitaţia. Pe scurt, talentata mămică a găsit un mod simplu, dar de efect de a dărui mici bucurii pentru suflet. Alina împleteşte, ca într-o poveste, flori (naturale sau artificiale), dulciuri, materiale decorative, accente parfumate, rustice sau moderne într-un singur cadou conceput pe profilul persoanei căreia i se oferă. Am fost curioasă să aflu mai multe despre această femeie frumoasă, atât în exterior, cât şi în interior care munceşte mult şi frumos pentru a-şi îndeplini visele.
Dragă Alina, când şi cum ţi-ai descoperit această pasiune pentru frumos?
Pasiunea mea pentru artă, pentru tot ce este frumos, s-a născut în copilărie, o am din şcoala generală. Îmi amintesc cum atunci, toţi colegii îmi admirau desenele şi lucrările de la ora de “Artă plastică”. Unii chiar mă rugau să le desenez tema pentru acasă, iar eu o făceam cu mare plăcere. Dar cu adevărat hazlie era reacţia profesoarei noastre (doamna Galina) care îmi cunoştea deja stilul şi le spunea colegilor mei: “E foarte frumos desenul, mai ales că este făcut de Alina…”
Cum ţi-a privit mama ta pasiunea?
Mama m-a susţinut la început… De fapt, ambii părinţii au simţit afinitatea mea pentru artă şi m-au înscris la cursurile de desen organizate în raionul Teleneşti. Mergeam seara, după orele de şcoală. Eram epuizată spre sfârşitul zilei. Unde mai pui că îmi lua apoi o oră să ajung acasă. Şi da, mă obosea distanţa, iar asta i-a îngrijorat pe părinţii mei care, după vreun an, poate dintr-o dragoste prea mare (sau din teama de a nu-mi pierde bunul parcurs şcolar de până atunci) mi-au oprit cursurile de desen. O perioadă am fost supărată pe ei, simţeam că îmi refuzau ceva ce mă făcea fericită. Apoi am absolvit liceul şi mi-am dorit să aleg din nou drumul artei, dar părinţii s-au opus. Îmi spuneau « cu arta nu ai să mănânci pâine albă ». Şi atunci s-a spulberat visul meu. M-am resemnat şi am urmat lumea cifrelor. Dar pasiunea mea pentru artă a ars mereu în mine, ca o flacară poate aprinsă de Dumnezeu şi pe care azi nu ar mai putea să o stingă cineva.
Eşti şi tu mamă acum, ai două fetiţe minunate care par că au moştenit harul tău artistic. Cum le priveşti tu talentul?
Sunt mândră şi fericită să îmi privesc copilele (de 6 şi 10 ani) desenând. Şi le voi încuraja mereu, oricare ar fi pasiunea lor. De fapt, încurajez toţi părinţii să îşi ajute copiii să îşi descopere propriul talent, să îi ajute să şi-l dezvolte, să-i susţină să meargă pe calea pasiunii lor. Personal, eu am învăţat multe din temerile părinţilor mei, chiar dacă acele frici mi-au ţinut oarecum talentul prizonier. Am învăţat cum să NU acţionez când vine vorba de pasiunea copiilor mei. Îmi ador părinţii, iar azi, din postura de mamă, le înţeleg alegerile din trecut şi am trecut peste ele. Sunt fericită că la ora actuală părinţii mei sunt mândri de mine, de realizările mele. Sunt fericiţi că am scos la iveală aceasta pasiune a mea cu care bucur sufletele oamenilor. Vara aceasta vom fi împreună din nou şi abia aştept să împart şi cu ei, pe viu, creaţiile mele. Acum ei regretă că nu m-au ajutat mai mult să îmi dezvolt talentul, când eram copil, dar, cum spuneam, sunt foarte mândri de mine.
Cum ţi-ai dezvoltat pasiunea aici, în Canada?
Când am venit în Canada am continuat să merg pe calea cifrelor, dar tot timpul meu liber mi-l petreceam cu vechea mea pasiune pentru creaţie, pentru frumos. La început am dat frâu dorinţei de a crea surprize pentru prietenii mei, pentru oamenii dragi. Voiam să le ofer ceva special, unic, acea combinaţie între frumosul de inspiraţie canadiană combinat cu dorul de acasă. Aşa am început să ofer cadouri personalizate, lucrate manual. Apoi, la îndemnul familiei şi al prietenilor, am deschis o pagină de Facebook – Alli Creative. Acolo mi-am publicat lucrările şi compoziţiile mele florale, creaţiile unice care se nasc în imaginaţia mea, trec prin suflet şi apoi prind viaţă în lumea materială.
Cu ce elemente îţi place să lucrezi cel mai des?
Sunt o mare iubitoare de flori şi cafea, cred că acestea mă reprezintă cel mai mult, sunt elementele mele de bază. Sunt şi o fană a stilului rustic, folosesc des lemnul, aţa, stofa de saci… Materialele mele sunt de calitate, investesc mult în ele pentru că îmi respect clientela.
Cum ţi-ai descrie creaţiile?
Graţie, parfum, frumuseţe, prospeţimea dimineţilor de vară, căldura casei iarna, unicitate… De fapt, mi-e greu să-mi descriu lucrările exact pentru că nici una nu seamănă cu alta. Încerc tot timpul să realizez ceva diferit, schimb culoarea, florile, accentul, le personalizez în aşa fel încât persoana care le primeşte să se simtă unică, specială.
Întimpini şi dificultăţi în procesul creaţiei?
Cea mai mare dificultate a mea este lipsa timpului liber şi cred că toţi ne confruntăm cu asta. Dar iubesc ce fac şi până nu realizez ce mi-am imaginat, nu mă las, câteodată mă uimesc şi pe mine… Dacă uneori nu găsesc materialele trebuincioase, mi le confecţionez singură sau îl rog pe soţul meu să îmi dea o mână de ajutor; şi el o face cu mare drag, mă ajută mult.
De ce unealtă nu te-ai putea lipsi?
Cel mai des utilizez pistolul cu lipici fierbinte, da, fără el n-aş putea lucra atât de mult, bine, frumos şi repede…
Ce te inspiră cel mai mult când lucrezi la aranjamentele tale?
Sunt o fire romantică şi de aici izvorăşte inspiraţia mea. În plus, iubesc să primesc şi să dăruiesc flori, iubesc natura, apa, cărţile…. Noi locuim nu departe de fluviul Saint Laurent. În apropierea acestuia, familia mea are un locşor secret şi un copac numai al nostru; acolo e lumea mea, acolo citesc pe pătură, mă uit la nori şi la crengile copacilor, acolo îmi orânduiesc gândurile şi ideile cărora vreau să le dau viaţă în proiectele următoare.
Ai un secret favorit pe care ai vrea să-l împarţi cu iubitoarele de frumos?
Nu mai e nici un secret pentru cei ce ştiu că tot ce este creat manual impune răbdare, inspiraţie, linişte sufletească, încredere în tine şi în ceea ce faci, chiar dacă ceea ce creezi este doar un hobby. Secretul meu favorit? Dacă simţi că există oameni care îţi invidiază talentul, ignoră-i, sunt mult mai mulţi oameni frumoşi în lume.
Unde îţi vezi pasiunea în viitorul apropiat?
În ultimul timp am primit multe mesaje de la oameni interesaţi să le fac decoraţiuni pentru ocazii speciale; cred că ei simt că lucrările mele au un stil unic, rafinat. În această direcţie m-aş vedea mergând – decorând petreceri cu diverse compoziţii florale. Dar până atunci, continui să surprind persoanele dragi cu un cadou şi aranjamente unice. Şi las lucrurile să curgă de la sine, am învăţat că, în timp, totul se aranjează aşa cum este mai bine pentru noi.
Ai un gând pentru cititoarele ziarului “Pagini Româneşti” acum, în prag de « Ziua Mamei » ?
Le doresc cititoarelor să fie sănătoase, fericite şi echilibrate, fie că sunt mame sau (încă) nu. Le doresc să îşi urmeze pasiunile şi să creadă în ele. Să îşi crească copiii cu respect pentru chemarea sufletelor şi să le încurajeze talentul, oricare ar fi acela! Oricât de greu ar părea drumul la începutul unui hobby, dacă lucrezi cu pasiune, în timp, totul va deveni mai uşor, frumos şi înălţător. La mulţi ani senini, femei şi mămici minunate, curajoase!
