Lectura este încă la modă în Europa. /…/ Astfel în 2011, 68 % dintre europeni au citit cel puțin o carte în ultimele 12 luni. Dar între țări, diferențele sunt uneori colosale. Campionii incontestabili ai lecturii se află în afara Uniunii Europene: în Norvegia, în 2015, aproape 90% dintre locuitori citiseră cel puțin o carte în anul precedent. În sânul Uniunii Europene, ei sunt urmați de suedezi (83,3 %), luxemburghezi (81,9 %) și germani (75,3 %).
În câteva țări totuși, mai mult de jumătate dintre locuitori n-a citit nicio carte în anul dinainte. România se plasează ultima în subsolul clasamentului /ca număr de cititori/ (29,6 %), mult în urma Portugaliei (40,5%), Bulgariei (48,2%) și Greciei (48,8%).

(Le marché du livre. În: htpps://www.touteleurope.eu)

Cifrele, stabilite de o cercetare din 2016 a FEP (Federation of European Publishers), sunt impasibile, dar în spatele lor, pentru noi, românii, se ascunde o realitate dureroasă care explică mult, dacă nu totul, din eșafodajul politic și administrativ de bâjbâieli, incompetență, rea credință, corupție, șmechereală joasă care dăunează drastic imaginii României în lume. Degeaba facem noi între noi inventare triumfale, mândrindu-ne cu mințile ilustre pe care le-a produs poporul român. Mințile acestea nu sunt reprezentative pentru o societate luminată, ci doar pentru un potențial de talent, creativitate și inteligență pe care, de cele mai multe ori, această societate îl ignoră, îl denigrează ori îl risipește din placiditate și mărginire spirituală.

Dar ne aflăm într-un cerc vicios. Placiditatea și mărginirea pot fi combătute și, în cele din urmă, eliminate, prin politici educaționale și acțiuni concertate ale elitelor culturale, bine susținute de o clasă politică deschisă la minte, clarvăzătoare și responsabilă. Dar cum să apară o asemenea clasă politică? Evident, prin vot democratic Or ce fel de clasă politică poate fi adusă pe scenă de un electorat în majoritate ignar, ușor de manipulat, cu tare de caracter și de comportament perpetuate de incultură și de lipsă de spirit civic? Și pentru care competența, buna credință, onestitatea, deschiderea, discernământul și tactul, loialitatea și consecvența față de valorile și principiile enunțate nu reprezintă criterii obligatorii ale unui model social?

CITEȘTE ȘI:  Iulian Rotariu a câştigat ultra-maratonul ''Ultra Africa Race'' din Mozambic

O clasă politică pe potriva lui.

Cei mai mulți dintre românii necititori intervievați în legătură cu obișnuințele lor (un fel de a zice !) de lectură au motivat că nu citesc din lipsa de timp. Așa să fie oare?

Lectura cu diferitele ei conținuturi – ficționale, filozofice, științifice, religioase etc. – înseamnă evadare în imaginar, combaterea stresului social, profesional și familial, asimilarea de cunoștințe și competențe noi, autoperfeționarea generală, puncte de vedere inedite și incitante, plonjarea în situații existențilale care-ți educă empatia și deschiderea spirituală, reflexii care te ajută să depășești momente dificile ori să înfrunți mai puternic și mai senin drame inevitabile – o mulțime de alte lucruri ce ne îmbogățesc și ne fortifică ființa interioară. Așadar, câte ceva important pentru fiecare dintre noi, în funcție de sensibilitatea, de profilul nostru intelectual și de istoria noastră personală.

Dar dacă nu citești, n-ai cum să ai habar că există ceva din toate astea.

Repetăm, așa să fie oare, lipsa de timp îi împiedică pe români să se bucure de binefacerile polivalente ale lecturii?

La începutul secolului trecut,. criticul francez Emile Faguet publica o carte, Arta de a citi, în care deplângea diminuarea tot mai vizibilă a timpului consacrat lecturii de francezi. El era alarmat de faptul că puțini dintre compatrioții săi citeau mai mult de douăzeci de pagini pe zi.

CITEȘTE ȘI:  Guvernul Orban a primit votul de investitură în Parlament

Dar ce-ar fi dacă am citi cu toții cele douăzeci de pagini pe zi de care vorbea cu tristețe cărturarul Emile Faguet? Lectura a douăzeci de pagini, chiar dacă e făcută agale, cu grijă mare să nu ne obosim prea mult mintea, ne cere un efort de circa o oră. O oră pe care o putem împărţi, pe durata unei zile active, în unităţi de sferturi sau de jumătăți de oră, după cum ne permit numeroasele noastre ocupații minunate și extrem de interesante.

O oră de lectură pe zi, înseamă în condițiile descrise, 600 de pagini în 30 de zile, adică două cărți de 300 de pagini pe lună, sau 24 de cărți pe an. Putem renunța, ca obiectiv de atins, la jumătate din ele anticipând apariția intempestivă a unor motive de ”necitire” care ne scapă de sub control.

Unde s-ar afla societatea românească și România în ansamblu dacă majoritatea populației ar citi douăzeci sau măcar zece pagini pe zi, pe parcursul a câtorva generații ?

Cu siguranță, după un nmăr de ani, ar avea alt tip de politicieni, altfel de oameni de afaceri, alt gen de funcționari, specialiști și creatori în diferite domenii inclusiv în cele artistice, de altă anvergură.

Adică, pe scurt, ar apărea o altă lume. Mai civilizată, mai performantă, mai fiabilă, mai inteligentă, mai modestă. Dar, în același timp, cu motive întemeiate, mai mândră de ea însăși, de identitatea ei frumoasă în rând cu celelalte lumi europene.

 

Ad