Nu cred că România a avut vreodată un sportiv mai iubit și urât în același timp cum e cazul acum cu Simona Halep.
M-am gândit o vreme cât de mult ne influențează faptul că avem un cuvânt care sună la fel și când încurajăm, și când nu iubim pe cineva.
Pendulăm, colectiv, între „Ura, Simona!” și „ura de Simona”.
Poate românii pendulează între adorație fără margini și critică pentru orice lovitură de rachetă care nu iese bine și din cauza presei românești. Dominată de titluri senzaționale, presa românească este, cu mici excepții, un teren nefertil pentru a citi despre tenis. Un site pe care vi-l recomand totuși este treizecizero.ro, referința în materie de tenis. Da, e mai bun decât Gazeta Sporturilor sau ProSport la capitolul tenis.
O altă explicație ar fi că publicul român de tenis e încă tânăr. Tânăr în sensul că el a apărut odată cu Simona și performanțele ei.
Și o bună parte din el, și mă încumet să fac un pariu că exact cei care o critică cel mai mult pe Simona, s-a transferat în acest sport dinspre fotbal, după ce acest ultim sport a devenit în România un spectacol jalnic. Și atunci e normal, fotbalul e cu ură, cu huo, cu „ba p-a mă-tii”. Cum la fotbal ne pricepem toți, prin transfer ne-am trezit pricepuți și la tenis. Dacă e așa, trag speranță că eleganța tenisului va învinge până la urmă și că mulți dintre acești oameni vor reveni la o atitudine normală.
Un ultim motiv pe care l-am găsit pentru ostilitatea cu care multe din înfrângerile Simonei sunt primite ține de o chestie culturală. Românul are probleme de toleranță, în general, și de toleranță față de greșeli, în special.
Dacă vrem să fim sinceri cu noi, o vedem rapid când ne uităm la societatea românească. Romii, evreii, ungurii, turcii, rușii, ceilalți sunt tot timpul de vină.
Poate e doar impresia mea, dar mi se pare că în Canada oamenii sunt mai îngăduitori când greșești. Oamenii realizează că nu poți fi perfect tot timpul. Că înveți. Evident, sunt erori și erori. Unele sunt neacceptabile. Dar nu vorbim de astea, ci de greșelile alea de zi cu zi, din care ar trebui să învățăm.
Să facem un exercițiu de imaginație: dacă toată intransigența arătată Simonei de către români ar fi arătată și politicienilor români, ce țară ar deveni România?
Dacă după fiecare tâmpenie făcută de Dragnea sau de premierul Dăncilă (dau numele lor pentru că ei sunt la guvernare acum) ne-ar apuca revolta așa cum ne apucă când pierde Halep, România ar fi o cu totul altă țară. Cu spitale, autostrăzi, oameni care muncesc și care sunt plătiți pentru asta. Până la urmă, când Simona Halep pierde, o face pe munca ei, pe nervii ei și, mai ales, pe banii ei. Și nu ca politicienii români, care pierd pe banii celor care stau să o înjure pe Simona la televizor.
Remember
Profit de subiectul acesta să vă aduc aminte că Simona (și alte românce) vor fi la Montreal, între 3 și 12 august, la Rogers Cup. Ar fi frumos să fim acolo, cât mai mulți, și să le susținem.
