Dacă sunteți de acord cu afirmația că decizia Curții Constituționale a României, prin care îl obligă pe președinte să semneze demiterea Laurei Kovesi din fruntea DNA, este o prostie, putem da filmul înapoi.
Ministrul Justiției, Tudorel Toader, analizează activitatea DNA și constată, prin 20 de motive parcă scrise în studiourile Antena 3, că șefa instituției trebuie demisă. Înaintează propunerea de demisie președintelui.
Consiliul Superior al Magistraturii trebuie să-și dea avizul. Iar avizul este negativ, infirmă analiza ministrului. CSM este forul profesional, ministrul este politic și reprezintă punctul de vedere al partidului.
Partidul lui Dragnea a avut o singură urgență de când a venit la putere. Să-și scape hoții de pușcărie și s-o pună pe făraș pe Kovesi-dușmanul lor de moarte.
Deci, președintele primește propunerea lui Toader și punctul de vedere opus al CSM. Anunță că-și ia timp de analiză punându-și la muncă consilierii juridici. Și răspunsul este previzibil. Nu există motive de demitere a șefei DNA.
În acest punct Iohannis și echipa lui fac o eroare uriașă. Resping propunerea lui Toader și o motivează printr-un lung răspuns adresat ministrului Justiției. Eroare pentru că în momentul în care dai prea multe detalii oferi muniție adversarului. E ca la amenzile de circulație. Dacă vrei să contești o amendă nu oferi și motivul. Îl vei spune doar în față judecătorului.
Văzând răspunsul, vicleanul servitor Toader merge la Curtea Constituțională. Curtea, servitoare a partidului, execută ordinul și declară că este un conflict între două puteri ale statului și ordonă președintelui să semneze demisia lui Kovesi.
Principalul argument este că președintele nu are competența necesară să judece activitatea unui magistrat, de aceea trebuie să se supună analizei Ministerului Justiției.
Repet, muniția a fost oferită de diletanta echipă a lui Iohannis și de mintea prea odihnită a președintelui însuși. Ei n-au realizat că singurul răspuns pe care trebuia să-l dea lui Toader este că „președintele a luat act de propunerea ministrului și de analiza CSM și a hotărât că nu există motive pentru demiterea doamnei Kovesi”. Atât și nimic mai mult.
Președintele poate primi propuneri de la toate lumea. De la mine, de la dvs, de la asociații de locatari, de la veterani, de la femei însărcinate, de oriunde. Și poate spune da. Cum numirea și demiterea șefului DNA este atributul său, el nu are nevoie să se justifice decât minimal. Chiar dacă existau motive serioase de demitere a doamnei Kovesi, președintele are un drept de veto. El poate spune doar că are în continuare încredere. Este suficient și este dreptul lui. Este aceeași situație ca în cazul unei grațieri. O femeie cu trei copii fură un salam din magazin este prinsă și condamnată la un an de închisoare. Apropiații fac cereri de grațiere pe care le înaintează Ministerului Justiției. Acesta face un raport și înaintează o propunere președintelui. Acesta citește, se sfătuiește și semnează grațierea sau nu. Este propria lui judecată. Constituția îi dă acest drept special. Decizia lui poate fi nedreaptă sau chiar greșită, dar are acest drept.
La fel este și cazul Kovesi. Curtea Constituțională nu poate forța un președinte să semneze împotriva voinței lui.
Acum ce are de făcut Iohannis?
Sunt mai multe variante dar una singură îi oferă oarecare șanse. Evident trebuie să refuze semnarea prevalându-se de dreptul lui de numire și demitere a șefei DNA, precum și de faptul că decizia CCR pune magistrații sub tutela unui partid ceea ce este de neacceptat. Atât și nimic mai mult.
Iohannis în schimb iar pare într-o eroare și așteaptă motivarea Curții Constituționale.
Sunt voci care sugerează că decizia CCR este nulă pentru că nu știu cărui judecător i-a expirat mandatul. Este o pista încurcată și proastă.
Iohannis trebuie să răspundă doar interesului cetățenilor și are marele avantaj, față de toți ceilalți politicieni, că are autoritatea votului popular.
În treacăt fie spus, Iohannis așteaptă și semnale sau indicații din afară. Îl susține Uniunea Europeană? Îl susține SUA în acest demers de contestare a unei decizii CCR care de obicei nu se discută? Iar semnalele sunt slabe. Ambasadorul SUA spune că este o problemă internă a României, o poziție prudentă. Prudență și de la Bruxelles. Un fel de mesaje care-i transmit indirect că o data în viață trebuie să fie bărbat și să-și asume deciziile.
Să spunem că Iohannis nu semnează demiterea, singura variantă onorabilă pe care o are, și se declanșează suspendarea. Din acest punct începe calvarul lui Iohannis, care nu este în situația lui Băsescu. Acesta din urmă avea o uriașă popularitate și milioane de alegători gata să se bată pentru el. Iohannis nu are acest sprijin popular pentru că n-a știut să și-l construiască.
Comod din fire, arogant în gesturi, distant față de toată lumea, incredibil de slab comunicator și cu zero carismă, Iohannis nu numai că nu pare un președinte, dar nu pare nici măcar o ființă umană. Nu l-am văzut în nicio postură de om de când este la Cotroceni.
Uitați-va la programul Casei Albe. În fiecare zi în biroul oval intră lume obișnuită, copii, sportivi, militari, biroul președintelui pare deschis. La Cotroceni nu știm cum arată locul de muncă al președintelui, nu aflăm nimic din ceea ce face cu săptămânile.
În aceste condiții cum poate pretinde Iohannis să fie susținut de oameni obișnuiți. Este firea lui, greșelile lui, echipa lui de ageamii și până la urmă inteligența discutabilă a președintelui.
… să fii noroc să ai. Și totuși Iohannis poate să primească sprijinul alegătorilor chiar fără ca ei să vină la referendum fără niciun entuziasm. Poate rezista acestei lupte doar prin norocul de a reprezenta, chiar în comoditatea lui, continuarea unei democrații cât de cât funcționale în România.
Foto: Președinția României
