În 14 iunie începe în Rusia o nouă ediție a Cupei Mondiale la fotbal. Tot fără naționala României care nu s-a mai calificat de 20 de ani. Din păcate, ne-am obișnuit cu acest lucru. Mă simt ca în copilărie, când citeam de faptele generației Lucescu, Răducanu sau Dobrin, dar nu ne aduceam aminte de meciurile din Mexic pentru că eram prea mici sau unii dintre noi nici nu se născuseră.
Ultima ediție transmisă de TVR înainte de `89 a fost mondialul din Argentina în care Kempes făcea legea, iar noi băieții ne alegeam alte echipe cu care să ținem, dacă România tot nu era calificată. Italia, Brazilia, Argentina sau Olanda erau printre favoritele noastre. Apoi am trecut „pe bulgari”. „Narujenie, jol karton, nula do nula” erau cuvintele pe care le învățam uitându-ne la meciurile transmise de televiziunea vecinilor din sud. Acum avem unde urmări mondialul de fotbal, dar nu mai avem echipă. Să ne aducem aminte de cele mai importante momente ale Cupelor Mondiale la fotbal.
1930 – Uruguay, campioană – URUGUAY
World Cup Final, 1930, Montevideo, Uruguay, Uruguay 4 v Argentina 2, Uruguay’s veteran captain Jose Nasazzi and Argentine captain Manuel Ferreira lead their teams out to take part in the first ever World Cup Final (Photo by Popperfoto/Getty Images)
Prima ediție a Campionatului Mondial de fotbal a avut loc pe continentul sud-american. Uruguay a fost aleasă de către congresul FIFA, poate și pentru că a fost singura care s-a oferit să suporte cheltuielile de cazare și transport ale invitaților.
A fost singura ediție în care nu s-au disputant calificări, toate țările afiliate FIFA fiind invitate să ia parte la ediția inaugurală. Au participat 13 țări, printre cele patru din Europa numărându-se și România. Toate meciurile s-au disputant în capitala Motevideo.
Francezul Lucien Laurent a înscris primul gol din istoria Campionatului Mondial.
România a făcut parte din grupa a treia. A învins cu 3–1 Peru, golurile românilor fiind marcade de Adalbert Deșu în chiar primul minut, de Ștefan Barbu și Constantin Stanciu, dar a pierdut cu 0-4 în fața reprezentativei țării gazdă, Uruguay.
În finală, Uruguay a învins Argentina cu 4-2 și a intrat în posesia primului trofeu, o statuetă de aur reprezentând-o pe Nike, zeiţa victoriei în mitologia greacă. Botezată „Cupa Jules Rimet”, după numele președitelui FIFA. Trofeul avea o înălţime de 38 cm, 3,8 kg greutate şi conţinea 1.800 de grame de aur pur.
1934 – Italia, campioană – ITALIA
The Italian team performing a fascist salute before the 1934 World Cup Final, at the Stadio Nazionale PNF, Rome, Italy, 10th June 1934. (Photo by Keystone/Hulton Archive/Getty Images)
A fost prima şi singura ediţie în care campioana en-titre nu şi-a apărat trofeul, Uruguay refuzând să participe, deşi se calificase direct, graţie cuceririi trofeului din 1930. Meciurile s-au disputat în opt orașe italiene si a fost pentru prima dată când au fost transmisii radio live în 12 țări participante. La turneul final s-au calificat 16 echipe care nu au mai format grupe ci meciurile s-au disputant în sistem eliminatoriu.
România a participat și la aceasta ediție a Cupei Mondiale dar a pierdut în primul meci din optimile de finală cu 1-2, întâlnirea cu Cehoslovacia, golul românilor fiind înscris de Ștefan Dobay .
În finala, care a avut loc la Roma, Italia a învins Cehoslovacia cu 2-1, cu golul marcat în prelungiri, în minutul 95 de către Angelo Schiavo.
1938 – Franța, campioană – ITALIA
World Cup 1938, Final, Paris, France, 19th June, 1938, Italy 4 v Hungary 2, The Italy team and staff celebrate with the Jules Rimet trophy after they won the World Cup for the second consecutive tournament (Photo by Popperfoto/Getty Images)
A treia ediție a Cupei Mondiale a avut loc în Franța iar România a fost prezentă pentru a treia oară la rând. A fost prima ediţie la care atât ţara gazdă, cât şi deţinătoarea trofeului s-au calificat automat la turneul final. Iniţial, au fost 16 echipe participante, dar Austria a fost anexată de Germania, astfel că turneul final s-a desfăşurat cu doar 15 echipe.
Meciurile s-au disputat tot în sistem eliminatoriu iar România a terminat la egalitate 3-3, meciul împotriva Cubei. Golurile românilor au fost înscrise de Silviu Bindea şi Iuliu Baratki. Rejucarea a avut loc după patru zile, în aceeaşi locaţie la Toulouse, iar Cuba a învins cu 2-1 după ce România deschisese scorul prin Ştefan Dobay.
În finală, antrenorul italian Vittorio Pozzo a făcut istorie câştigând al doilea trofeu consecutiv, după triumful din 1934, în urma victoriei Italiei cu 4-2 în față Ungariei.
Primul autogol din istoria Mondialului s-a produs la această ediţie și a fost “opera” elveţianului Ernst Loertscher, care a înscris în propria poartă în partida cu Germania din optimile de finală.
