Copiii ajung lângă un teren de sport, la marginea unui bazin sau într-o sală de sport, de obicei duși de mână de un părinte, un bunic sau un frate mai mare. Pentru ei, asta înseamnă intrarea într-o nouă lume. Totul este fascinant.

Curiozitatea la vârsta copilăriei îi face să absoarbă, precum un burete, orice informație. Poate au mai fost în tribună ca spectatori la o întrecere sau au văzut de la televizor cum arată un concurs, dar acum va fi altceva. Total diferit, pentru că acum ei vor face parte din spectacol. Chiar dacă la început va fi … doar un simplu antrenament.

Mi-au rămas în minte, chiar și după zeci de ani, cuvintele antrenorului meu de judo, profesorul Dan Deliu, care ne enumera, încă de la început, motivele pentru care este bine să practicăm judo, motive universal valabile zic eu, și pentru toate celelalte sporturi.

În primul rând, practicând un sport copilul se dezvoltă atât fizic cât și psihic și mental. El își dezvoltă și își îmbunătățește calitățile motrice: forța, viteza, rezistența sau îndemânarea.

Sportul îi dezvoltă voința și dorința de a-și depăși propriile limite, chiar dacă nu vor conștientiza asta.

Maestrul Jigoro Kano, părintele fondator al judo-ului spunea că „nu trebuie să fi mai bun decât ceilalți, trebuie ca tu – astăzi, să fi mai bun decât ai fost tu – ieri”.

În al doilea rând, practicând un sport, copiii vor sta mai putin pe stradă. Adaptată la vremurile actuale aceasta s-ar traduce în … vor sta mai puțin pe calculator, tabletă, televizor sau telefon, jucându-se sau pierzând vremea pe rețelele de socializare virtuală.

În comunitatea în care vor intra – care înseamnă colegii, echipa sau clubul – are loc adevărata socializare, locul unde se dezvoltă spiritul de echipă, de prietenie sau într-ajutorare, care îi pot fi de folos tânărului și mai târziu în societate.

În al treilea rând, făcând un sport, acesta se poate transforma într-o pasiune pentru copil, iar mai apoi să-i inducă acestuia dorința de performanță. Copiii își testează spiritul de competiție, la concursuri mai mici sau mai mari și poate unii, mult mai puțini, vor ajunge la marea performanță, care înseamnă loturile naționale pentru marile concursuri europene, mondiale sau olimpice.

Dar asta este altă poveste. Cea a marii performanțe despre care o să scriu altă dată.

Al patrulea motiv, pentru care un tânăr e bine să practice un sport, este acela că în timp, acestă pasiune poate deveni viitoarea lor meserie. Facultățile de sport au acum mult mai multe specializări decât înainte iar pe lângă clasicele specializări profesor de educație fizică și antrenor într-o specializare sportivă, au apărut și cele de manager în sport, marketing în sport, kineto etc.

Eu aș adăuga acum și posibilitatea de a lucra în presa sportivă de televiziune, radio, ziar sau on-line. Cine poate scrie mai bine despre un sportiv sau comenta mai bine un sport decât cineva care a făcut parte din fenomen, indiferent de nivel.Cine îi poate înțelege mai bine pe sportivi sau antrenori decât cineva care a suferit la eșecuri sau s-a bucurat la victorii împreună cu echipa, care știe ce înseamnă efortul de la antrenament, cantonamentele lungi sau, de ce să nu o spunem și pe asta, refacerea după o accidentare.

Scopul principal rămâne însă acela de a-i dezvolta copilului dorința de mișcare. Dacă va învăța să meargă pe bicicletă va căpăta încredere în el. Dacă va ști să înoate va prinde curaj iar când va da un gol va fi felicitat de întreaga echipă iar asta îi va spori încrederea în sine.

Totul pleacă însă de la părinți. Dacă ei au făcut cândva un sport, dacă le place mișcarea, sunt activi sau conștientizează că mișcarea înseamnă sănătate își vor educa și copiii în acest spirit. De la plimbările în parc, pe jos sau cu bicicleta până la un simplu scăldat și de la pasele cu mingea la drumețiile pe munte, toate îi vor dezvolta copilului dorința de mișcare și de ce nu, de întrecere sau de a fi cel mai bun.

Societatea modernă este mare consumatoare de timp și, în ciuda tehnologiei care micșorează distanțele, timpul liber este tot mai puțin pentru părinți. Totuși, pentru copii trebuie negociat și găsit acest timp.

Ce sport să practice copilul? Sincer? Nici nu mai contează. Depinde de posibilitățile materiale, logistice sau de timp. Trebuie luată în seamă și dorința copilului de a practica un anumit sport sau altul. Mișcarea trebuie făcută cu plăcere și la început sub formă de joacă pentru a căpăta încredere.

Practicarea unui sport în formă organizată înseamnă pentru copil și mai multă disciplină, spirit de fair-play, colegialitate și încredere în forțele proprii. Sportul și mișcarea în aer liber ajută și la o mai bună oxigenare a organismului care va duce în final și la rezultate mai bune la școală.

Cu cât se vor construi mai multe baze sportive cu atât vom avea nevoie mai puțin de spitale și cu cât facem mai multă mișcare cu copiii, cu atât vom cheltui mai puțini bani pe medicamente.

Acum, pentru că tot a venit vacanța, este cel mai bun prilej de a începe să faci mișcare împreună cu copilul tău. Nu fiți leneși! Hai, afară la joacă!

Ad
Articolul precedentSugestii de timp liber. De la OSM la reginele Egiptului
Articolul următorArgentina, eliminată de Franța
Teo Avrămescu
Este un jurnalist român cu peste 25 de ani de experienţă în televiziune. A intrat în presa în 1993 la Canal 31, care în 1995 s-a transformat în Protv. Aici a fost până în 2001 reporter, redactor, comentator sportiv, realizator de emisiuni, prezentator de ştiri sportive şi quiz-show. Un an şi jumătate la B1Tv, 6 ani directorul departamentului Sport la National Tv , din 2004 comentator Eurosport iar în 2009 ca director, a alcătuit redacţia televiziunii Digi Sport unde a rămas pînă în 2016 comentator şi analist sportiv. Este licenţiat al Academiei Naţionale de Educaţie Fizică şi sport din Bucureşti şi deţinător al centurii neagre 2 DAN în judo.