Studiosul, bărbatul, gentelmanul, inutilul

Atunci când românii s-au înghesuit la cozi să lupte, prin votul lor, să-l pună președinte pe Klaus Iohannis nu și-au imaginat că vor pune în cea mai înaltă funcție a statului unul dintre cei mai slabi politicieni de după Revoluția din 1989.

Embed from Getty Images

Bilanțul primului mandat al lui Iohannis nu va conține decât o singură realizare: îngroparea fără luptă a Justiției din România și acceptarea demiterii procurorului șef al DNA, Laura Codruța Kovesi. Atât. În afara de asta, neantul.

A fost multă simbolistică în modul în care Klaus Iohannis a pus în aplicare decizia Curții Constituționale care-l obliga la revocarea, total nemotivată, a șefei DNA.

„Studiosul”. Întâi, președintele a studiat timp de săptămâni decizia Curții. Te-ai fi așteptat ca după atâta studiu, președintele să vină cu o soluție.

Să încerce să scuture cumva un sistem constituțional anchilozat, care încă nu pune în practică decizia Referendumului din 2009, prin care românii au cerut doar 300 de parlamentari, dar care obligă președintele să semneze revocări din funcție fără fundament juridic.

Nimic. Președintele a venit cu un text plin de locuri comune, de „să facem”, „să luptăm”, „să respectăm”.

„Bărbatul”. Cu greșelile ei (într-o țară în care corupția este mod de viață), Laura Codruța Kovesi a marcat România în ultimii ani. Între noi fie vorba, mai mult decât a făcut-o sau o va face președintele Iohannis. Kovesi este o persoană extrem de apreciată și de români, și de partenerii internaționali ai României, de la Statele Unite la Uniunea Europeană.

Președintele nu a avut nici măcar bunul-simț să facă personal anunțul revocării, el a trimis-o în față pe purtătoarea de cuvânt, Mădălina Dobrovolschi.  O să-mi spuneți că sunt președinți care demit procurori pe Twitter. E drept, dar un om de stat trebuie să aibă curajul să-și asume deciziile.

„Gentlemanul”. Am citit de câteva ori declarația de presă dată în numele președintelui la revocarea șefei DNA. Am căutat un paragraf în care să văd că domnul Iohannis, cel care deține cea mai înaltă funcție în stat, îi mulțumește Laurei Codruța Kovesi pentru anii săi de activitate în serviciul statului român. Că îi spune că apreciază determinarea, curajul de care a dat dovadă, rezistența în fața atacurilor abjecte ale posturilor de televiziune din ograda unor condamnați penal.

Nimic din toate acestea. E ca și cum președintele însuși are ceva de împărțit cu doamna Kovesi. Ca și cum îi pare bine că pleacă.

Spre comparație, în discursul său după revocare, Kovesi a mulțumit procurorilor cu care a lucrat.

„Vă mulţumesc tuturor pentru curajul vostru, pentru profesionalism. Vă mulţumesc pentru rezistenţa şi dârzenia de care aţi dat dovadă în lupta cu infracţionalitatea. Vă mulţumesc pentru că aţi mers înainte, indiferent cât de atacaţi am fost, indiferent cât de umiliţi am fost în faţa societăţii, în faţa familiilor noastre, târâţi în noroi fără posibilitatea de a ne apăra”, a spus ea.

Privind traseul din ultimul timp al președintelui Iohannis, ceea ce s-a întâmplat azi era previzibil.

Da, decizia Curții Constituționale trebuia respectată. Dar președintele dă semnele unui non-combat evident de mult timp. După decizia Curții de revocarea a lui Kovesi, în timp ce PSD-ALDE începea încă un atac la legile Justiției, președintele Iohannis anunța senin o decizie importantă pentru România: va candida pentru un nou mandat.

Aceasta era preocuparea președintelui: un nou mandat. Ca să ce? De ce ar mai sta el alți patru ani la Cotroceni? Ce are el de oferit României în momentul în care asistă pasiv la demolarea funcției prezidențiale din România? Nimeni nu știe. Și mai grav, cred că nici domnul Iohannis nu știe.

Domnul Iohannis e rătăcit la Palatul Cotroceni. Și foarte trist, pentru români, e că dânsul are șansa unui al doilea mandat doar pentru că românii nu-l vor vrea pe Tăriceanu sau pe Gabriela Firea șef al statului.

Foto de: European People’s PartyCC BY 2.0

Viorel Anghel
Viorel Anghel
Viorel Anghel, absolvent de Filo­sofie, a început să lucreze în pre­să în 1995, la ziarul Ulti­ma oră şi la agenţiile de pre­să Infomedia şi AR Press (Ro­mânia Liberă). A fondat şi condus, din 1999, mediaTRUST România, una dintre cele mai importante firme de monitorizare a presei din ţară. În Canada, din 2004. Pasionat de webdesign şi ascultător de muzică "made in Canada".

Ultimele articole

Articole similare