Azi am depus pe adresa televiziunii naționale proiectul de emisiune „Vizita de Lucru”, pe care îl fac deja de 3 ani în online, pe vizitadelucru.ro. Și după ce am dat „send” m-am întrebat de ce am făcut-o? Ce avantaj aș avea să apără pledoaria mea pentru munca românilor în acest spațiu media, ce îmi aduce de fapt astăzi televiziunea?
Mi se spune hai din nou în teve, că lumea are nevoie acțiune și de idei care să fie expuse, dezbătute, în fața unui public mare, de exemple bune, de modele, cum sunt cei pe care-i găsești tu la muncă în toate colțurile țării.
Hm, nu știu dacă apreciază cineva ceva. Și nu știu dacă publicul său mai este așa de larg.
Am renunțat de un timp să mă uit la televizor pentru a-mi recăpăta viața, gândurile și buna dispoziție. Azi m-am uitat din nou la ecranul atât de fascinant când era în doze mici. Și cu ce am rămas?
Sunt câteva televiziuni de știri, chipurile, și este evident că le fabrică, le compun, le plăsmuiesc din greu; pe de altă parte e simplu să observi, butonând, că sunt tributare unor ideologii opuse. Și este evident că instigă lumea, împart românii în două tabere, gata să se ciocnească.
Cam asta fac aceste televiziuni care de fapt nu au ce oferi, zilnic.
Se fac că fac descoperiri.
Mă gândesc că fabrică o parte din știri, nu le descoperă sau investighează, pentru că se trăiește totuși într-un spațiu mic, prea puțin ofertant, oricât de mioritic și plin de duioșie ar fi.
Nu ai cum să umpli 24 de ore cu ce se întâmplă în țară, nu există zilnic ceva notabil, uneori chiar nu se întâmplă nimic, mai degrabă ți le furnizezi de capul tău, ca să vii cu ceva în plăsuță, să nu te certe șeful că nu ai lucrat. De aceea invazia de fake news.
Abia se descurcă BBC World News, CNN-ul cu noutățile, le reiau periodic, dacă te uiți o oră te-ai lămurit, mai mult nu ai cum, fiindcă sunt aceleași, eventual cu mici adăugiri. Poate doar dacă vrei să le înveți pe de rost, așa să se justifice prezența ta necontenită pe aceste canale mari, care sunt alimentate cu informații de pe tot mapamondul.
Despre celelalte producții ale altor canale nu prea cred că atrag lumea și o țin captivă,
fiindcă nu mai sunt acele timpuri, totul se poate găsi lejer pe You Tube, pe site-uri dedicate, oricând dorești, pe vlogguri intenationale, pe canale diverse, deci nu mai pierzi nmic dacă ratezi ora de începere a show-ului preferat din tv.
Ah, dar care e show-ul preferat? Nu am cunoștință să existe răspunsuri la această întrebare.
Despre conținut chiar nu are sens să vorbim. Las la o parte că totul este condiționat de autofinanțări, deci televiziunile devin niște buticuri unde cetățenii mai bănoși vor acapara cele mai multe tejghele, las și faptul că nu sunt stimulate creativitatea și inovația,
s-au dus, nenică, aceste cuvinte sunt deja arhaice în domeniu.
Las și faptul că micile bijuterii care rezistă sunt cenușărese, programate la ore aberante, au spectrul dispariției în orice clipă fiindcă „nu cere lumea așa ceva”. Totul este procurat din import, are rețetă de afară, nu se creează cu imaginația și spiritul local, dacă vrei să încerci asta, faci, desigur, emisiune de muzică populară ca pe vremuri.
De aceea gândirea creativă nu mai produce nimic spumos, entuziasmant,surprinzător. „Nu se cere”.
În schimb, se cer medicamente. Și prin urmare, aici se înghesuie toată bruma de crea-
tivitate, cu siguranță în stare de somnolență, de vreme ce dă naștere unor monștri ca spoturile care se derulează chiar acum la un canal tv oarecare.
Ia, stați să dau sonorul tare: Transpiblock, Ibutop Gel, Sforsin, Anticarcel, Proflexon, Recupar, Lacalut, Uronat gold, Coupeliac, Dolorgiet, Septoral, Prevomit Kid, Parasoftin, Slaboficat Slim, Parusan, Supramax Articulații, Dulcolax, toate interogând isteric, că-ntr-un refren, care schimbă doar subiectul: Transpirația, o problemă? Efortul fizic îți solicită articulațiile? Sforăitul nu te lasă să dormi noaptea? Crampe musculare? Păr obosit? Paradontoză? Respirație urât mirositoare? Vezică din nou? Pete mici, roșiatice? Dureri musculare și articulare? Rău de mișcare? Tălpi crăpate? Pete pe ficat? Păr firav, subțire și rar? Articulații slabe? Constipația, o problemă?
Văd că somnolența creativității nu are un medicament-corespondent, numai bun să remedieze totul și să ne readucă în situația nemaipomenită de deșteptare, aia de o tot pomenește imnul de stat.
Prin urmare, asta e o boală fără leac. Sau poate nu e o boală, poate e o stare de lucruri cu care trebuie să ne obișnuim.
Mi-am făcut într-o singură seară plinul de emisiuni tv românești, am înțeles că e antiseptic să lași la o parte ecranul numit televizor, care rulează imagini programate cum vor unii și să alegi ce vrei tu, în mediul online, care, desigur, conține aberații multe, dar și toate lucrurile pe gustul tău, spectacole, idei, gânduri, conferințe, cercetări, tutoriale, discursuri importante.
Astăzi fiecare își face propria televiziune. Există oameni plătiți regește din succesul pe YouTube, oamenii creativi își aranjează viața în funcție de criteriile noi ale producției de imagini.
De aceea m-a trăznit azi întrebarea și încă nu mi-am răspuns la ea. De ce am propus proiectul meu la o televiziune clasică?
Hm, cred că sunt nostalgică. Ia să caut Nostalstop, Nostalblock sau Nostalgezin Pro. Ceva, o tabletă, un sirop trebuie să-mi ia cu mâna afecțiunea asta.
