Pe 20 iulie, în România, s-a dat startul unei noi ediții a campionatului Ligii I de fotbal. Stați liniștiți că nu o să vă spun despre transferurile făcute de echipe sau declarațiile anumitor patroni, ci doar sunt curios dacă fotbalul românesc și actualele echipe de pe prima scenă, mai spun ceva celor plecați din România în urmă cu 15, 20 de ani sau chiar mai mult.
Dacă atunci când mai aud numele unei echipe mai rezonează ceva în ei.
Evident că rezultatele echipei naționale sunt, poate, cele pe care le urmăriți în primul rând, dar, din păcate, România n-a mai fost prezentă de 20 ani la un turneu final al Cupei Mondiale, nici măcar atunci când s-a mărit numărul echipelor calificate de la 24 la 36.
Poate la următoarea mărire, la 48 de echipe, vom fi și noi prezenți. Dacă nu la ediția din Qatar 2022, sigur la cea americană, Canada-SUA-Mexic, din 2026!
Dacă nu știți, Liga I, fosta Divizie A, mai are doar 14 echipe. Și după tur și retur echipele se împart în, primele 6, care joacă pe sistem play-off și stabilește campioana și ultimele 8, care joacă play-out-ul unde se stabilesc echipele retrogradate. Pe vremuri erau 18 echipe și după tur-retur, 34 de etape, se desemna campioana iar ultimele 3 echipe jucau în sezonul următor în Divizia B.
Fiecare microbist își aduce aminte când a fost prima dată pe un stadion și a văzut un meci pe viu, cum se spune, nu la televizor. Poate ați mers cu tata sau cu fratele mai mare ori alături de prieteni sau colegii de școală, strângând o săptămână-două banii pentru un bilet la peluză și un cornet cu semințe.
Vă aduceți aminte cum v-a fascinat mărimea stadionului, oricare ar fi fost el. Atmosfera gălăgioasă din tribune și vorbele de duh ale cârcotașilor. Verdele gazonului dar, mai ales, faptul că vă aflați doar la câțiva metri de fotbaliștii adevărați. Abia așteptați să ajungeți apoi la școală ca să povestiți toate impresiile, iar când jucați fotbal pe maidan, vă scriați cu cretă pe spate numărul idolului preferat.
Astăzi, cu atâta fotbal care poate fi văzut la televiziuni dedicate numai sportului, cu o grămadă de talk-show-ri care despică firul în patru și de au și de n-au motive, fascinația nu mai e aceeași.
Voi enumera actualele 14 echipe și foarte pe scurt cam ce înseamnă ele pentru microbiști: FCSB, AFC Astra Giurgiu, FC Dinamo 1948, FC Viitorul, CSM Politehnica Iași, Universitatea Craiova, FC Botoșani, CS Concordia Chiajna, FC Voluntari, CFR 1907 Cluj, Gaz Metan Mediaș, Sepsi OSK Sf.Gheorghe, Dunărea Călărași, AFC Hermannstadt.
Le-ați citit? Ați găsit echipe care să vă stârnească amintiri? Nu prea, așa este? Oricum și cele care vă par cunoscute… nu sunt ceea ce par.
FCSB nu e Steaua care a câștigat Cupa Campionilor Europeni așa cum Universitatea Craiova nu este ”campioana unei mari iubiri ” din generatia lui Balaci, Crișan, Ștefănescu sau Lung și nu spun eu asta, ci tribunalele care hotărăsc unde este palmaresul și cine ce moștenește după ani de judecată.
Măcar Dinamo nu se ceartă cu nimeni dacă este echipa originală sau nu. Călărași, Hermannstandt sau Sf. Gheorghe sunt promovate în ultimele sezoane.
Astra a fost întâi la Ploiești acum e la Giurgiu și a reușit să câștige un titlu. Botoșani e tot din categoria nou promovatelor din ultimele sezoane iar Voluntari și Chiajna sunt echipe comunale, pardon, orășenești, din apropierea Bucureștiului. Mediașul și Iașul sunt echipe care au oscilat multă vreme între cele două divizii. CFR-ul din Cluj și-a bazat strategia pe mulți jucători străini care au însemnat mai mult o afacere care a mers bine, cât timp a câștigat și trofee, profitând de degringolada echipelor “tradiționale”.
Un caz aparte este Viitorul. Echipa a fost construită de la zero de fostul idol al tribunelor, Gheorghe Hagi. O pepinieră de talente care încet-încet a ajuns … chiar și campioană! Hagi o fi fost iubit de români și constănțeni, dar echipa construită de el a trebuit să plece în exil în localitatea … Ovidiu, având soarta poetului roman, pentru că pe stadionul Farul nu a avut loc.
Toate bune și frumoase, societatea se dezvoltă, apar și dispar echipe, asta se întâmplă și în alte țări, oamenii de afaceri investesc în fotbal dar, să fim sinceri, majoritatea echipelor sunt de fapt sponsorizate tot din banii … contribuabililor. Primăriile și Consiliile locale dau bani la fotbal și răspund pentru asta deși, ar trebui sa investească în primul rând în grupele de copii.
Dar, vă atrag aceste echipe? Căutați rezultatele lor, măcar din când în când?
Pentru că mulți români din diaspora vin în țară, când vin, în luna august în concediu, se mai duc ei la stadion, măcar de curiozitate ? Poate că dacă ați găsi pe afiș vechile denumiri gen, UTA, Poli Timișoara, FC Argeș, Farul, Corvinul, Jiul, Petrolul, Rapid, Progresul sau Sportul Studențesc v-ar mai stârni nostalgii. Unele dintre aceste echipe mai există. Prin diviziile inferioare, clonate sub mai multe forme iar altele au dispărut complet.
Pe vremuri un meci U Craiova – FC Argeș era un derby. Echipele aveau jucători cunoscuți, adevărați eroi locali, iar copiii știau primul 11 pe dinafară. Ca să nu mai vorbim de triunghiul Dinamo-Steaua-Rapid la care se mai adăuga Progresul sau Sportul, pentru cuplajele de pe fostul ”23 August”. Acum derby-ul Ilfov-ului, Chiajna – Voluntari e departe de a stârni pasiuni, cel mult orgolii.
Timpurile s-au schimbat iar fotbalul adevărat a devenit o afacere de miliarde de dolari. Sumele care se vehiculează la nivel mondial sfidează bunul simț iar la noi, în Balcani, nu putea trece neobservată o asemenea afacere. Cei care se ocupă de fotbal încearcă să facă profitabilă această sursă de venit sau să-și facă un nume, să apară la televizor sau în ziare.
Dar TU, fostule suporter de fotbal (soccer, ca să înțelegi mai bine), te mai interesează fotbalul românesc? Sau, stabilindu-te pe continentul nord-american , hocheiul, baschetul, base-ball-ul sau fotbalul american, te-au acaparat de tot?
Foto de: Bogdan Pop – CC BY-NC-ND 2.0
