Am asistat la o avanpremieră a filmului „Christopher Robin”, oferită de Disney la Montreal, înainte ca filmul să intre la turație maximă pe marile ecrane, din 3 august.
Realizat după una din cărțile mele preferate, Winnie-the-Pooh, noua ecranizare urmărește povestea lui Christopher Robin care a crescut, a devenit un adult și și-a pierdut imaginația și spiritul ludic. Asta până se reunește, la momentul potrivit, cu Winnie-the-Pooh, vechiul său ursuleț de pluș.
Fără să dezvăluim detaliile, să precizăm că Christopher Robin e un film adevărat, cu actori și jucării de pluș, nu un desen animat. În rolurile principale sunt:
- Ewan McGregor în rolul lui Christopher Robin,
- Hayley Atwell în rolul lui Evelyn Robin, soția lui Christopher.
- Bronte Carmichael în rolul lui Madeline Robin, fiica lui Christopher
Animalele din pluș au revenit, de la forma colorată și mai glamour din desenele animate Disney ale seriei Winnie-the-Pooh, la o formă mai aproape de desenele realizate de E. H. Shepard care însoțesc ediția originală a cărții: mai șterse și mai aproape de un animal de pluș, uzate de dragoste, aproape identice cu jucăriile fiului lui A. A. Milne (fiu care se numea… Christopher Robin, ați ghicit).
Foto: Spictacular
De multe ori filmul mi s-a părut un omagiu adus celor doi oameni (A. A. Milne și E. H. Sherpad) care au creat universul „pădurii celor 100 de acri”.
Filmele Disney sunt făcute preponderent avându-i pe cei mici în minte. Evident, o mulțime de glume, referințe mai savante pot fi sesizate doar de către adultul care însoțește copilul în sala de cinematograf.
În ciuda dragostei pe care copiii i-o arată celebrului ursuleț de pluș, cred că scrieriile lui A. A. Milne pot fi înțelese la adevărata lor valoare doar de către un adult, așa cum e cazul și cu poveștile lui Alice, scrise de Lewis Carroll.
Această ecranizare face excepție: adulții par a fi principalii clienți ai acestui film, dovadă fiind hohotele de râs cu care spectatorii mari, serioși și stresați au umplut sala de proiecție.
Pentru copii sunt strecurate lucruri cât ca aceștia să nu se plictisească. Dar dacă aveți lângă dvs. un copil mai mare (aș spune că peste 7 ani) vă asigur că acesta va percepe rapid mesajul filmului. Și o veți simți pe propria piele, atunci când mâinile lui vă vor căuta pe întuneric pentru a vă strânge în brațe.
E un film în care orice familie se poate recunoaște: preocuparea excesivă pentru job, neglijarea partenerului, grija pentru educația copiilor, ignorarea a ceea ce vrei TU să faci cu adevărat pentru tine pentru un mai târziu, pentru un iluzoriu mâine, în vreme ce viața trece pe lângă tine.
E un film care conectează adultul care intră în sală cu copilul din sine, abandonat pentru a putea defila țanțoș cu imaginea de om matur și responsabil.
Da, acțiunea e previzibilă. Da, e o poveste moralizatoare, așa cum sunt toate filmele americane. Dar filmul reușește în ceea ce și-a propus: să-i amuze pe cei mici și să-i pună pe adulți pe gânduri:
“What day is it?” asked Pooh.
“It’s today,” squeaked Piglet.
“My favorite day,” said Pooh.”
