Emilia Drobot, o româncă din Montreal, a fost prezentă vineri, 10 august, la Mitingul Diasporei care a avut loc în Piața Victoriei din București. Ea a a avut bunăvoința să ne povestească cum a fost la acest miting, soldat cu sute de răniți după intervenția cu o forță total disproporționată a Jandarmeriei.
Emilia, ai fost la mitingul din Piața Victoriei. Ce te-a făcut să participi, alături de familia, ta la acest miting?
Am fost prezentă în Piața Victoriei la mitingul de protest al diasporei. Am vrut să particip pentru a mă alătura celorlalte voci care condamnă corupția și neregulile care se petrec în România.
Sunt un cetățean român care nu e de acord ca o persoană condamnată penal să facă în continuare parte din aparatul politic al unei țări.
Oamenii aceștia sunt spirite joase, cu valori morale limitate, care nu au ce transmite și nu sunt capabili să inspire pozitiv o societate.
Dacă am plecat acum 15 ani din România, am făcut-o din cauza lor. Nu am vrut să-mi cresc copiii într-o societate condusă de oameni lipsiți de empatie, al căror țel este furtul și îmbogățirea personală, în detrimentul binelui propriului popor.
Ați avut dificultăți în a va deplasa la miting?
Am avut dificultăți, noi eram în vacanță. Dimineața am plecat din Piatra Neamț, ca să ajungem după-amiază în București la protest. Pe la 12.00 GPS-ul ne arăta că drumul între Brașov și Bușteni este blocat.
Întâmplător ne-am nimerit lângă alte mașini cu persoane care urmau să participe la protest, prinse și ele în trafic. Ne recunoșteam pentru că aveam toți agățat un drapel românesc la geamul mașinii.
Pe partea opusă treceau mașini și ne claxonau, oamenii ne salutau și ne încurajau. Pe marginea drumului un bătrânel cu lacrimi în ochi și cu zâmbetul pe buze ne făcea cu mâna. Era o atmosferă plină de solidaritate.
Iulia, fata mea în vârstă de 16 ani, spunea că simte frisoane de emoție și că îi dă „chair de poule”. Am rămas blocați în trafic aproape două ore, înaintând cu greu. Din loc în loc traficul era blocat de polițiști care dirijau și blocau circulația, în sensul că ne opreau să înaintăm și, chipurile, lăsau pietonii să treacă.
În Sinaia GPS-UL ne-a arătat un drum paralel prin oraș, care ne dădea un avans de 25 de minute. Am cotit și am ieșit din cordon.
Când am reintrat în drumul principal, în față noastră nu mai era nimeni, drumul era liber, iar în spate el era blocat de o rulotă, cum au oamenii care pleacă în vacanță, care se deplasa extrem de încet. Mi s-a părut suspect pentru că se află pe drumul spre București, într-o zi de vineri, când toată lumea de obicei pleacă în vacanță, nu vine din vacanță.
La radio se anunța că multe drumuri sunt blocate, că există trenuri cu manifestanți oprite între stații, blocate cu orele. Către ora 17.00 am intrat în București și ne-am îndreptat spre locul mitingului.
Se circula relativ bine, am văzut extrem de multe echipaje de poliție încă de la intrarea în București plasate la colțuri de stradă. Ne-a atras atenția un echipaj de polițiști pe patru cai, care circulau pe bulevardul Aviatorilor. Noi mergeam pe jos pentru că nu găsisem locuri de parcare și am parcat mașina pe lângă televiziune.
Au fost cei veniți la miting violenți sau doar o minoritate a fost agresivă și a atacat jandarmii?
Din punctul meu de vedere mulțimea era pașnică, din locul în care eram nu am văzut nicio manifestare violentă. La un moment dat am văzut oameni care se îndepărtau în grabă spre Muzeul Antipa și am simțit că nu mai puteam respira.
Mă usturau ochii, am început să tușesc și am strigăt la copiii mei să se îndepărteze că dau cu gaze.
Am uitat să vă spun, eram prezența la protest cu ambii copii, respectiv cu Iulia, 16 ani și David, 14 ani.
Le-am spus copiilor să respire prin tricouri și ne-am îndepărtat. Iulia țipa: „Mami,mami ce se întâmplă? Mă Pișcă ochii!”
Am văzut femei bătrâne cu ochii roșii care lăcrimau într-una, copii de 2-3 ani care țipau și tușeau pe umerii părinților lor care alergau, adulți care nu mai puteau vedea și își croiau drum prin mulțime ca orbii. A fost oribil.
Ne-am retras spre Antipa și a urmat o perioadă relativ calmă, în care doar se scandau lozinci.
Am sunat soțul, care era la dentist să ceară dentistului măști de protecție și să ni le ne aducă când ajunge ca să ne putem proteja.
Peste o oră urma să ne întâlnim și când am vrut să ieșim, am constatat că ne deplasăm cu dificultate din cauza mulțimii care era în piață.
Apăruse multă lume, bulevardul Aviatorilor era închis acum din cauza oamenilor care se tot adunau. Erau bucureștenii care se solidarizau cu noi. Noi eram în mijloc iar ei erau pe margini. A ajuns și soțul în piață cu apă și măști.
Apariția provocatorilor
Între timp în piață au apărut niște persoane suspecte care nu făceau parte din manifestanți, păreau băuți, aveau un limbaj brut, erau violenți, instigau la violență, țipau și ne spuneau să atacăm.
Noi nu ne-am solidarizat cu aceste persoane. Am continuat să protestăm pașnic. Am făcut fotografii, am încercat să postez o fotografie pe Facebook dar internetul nu mai funcționa, fotografia a apărut pe pagina mea de Facebook cinci ore mai târziu, când ne-am îndepărtat și conexiunea la rețea a fost reluată.
La un moment jandarmii au început din nou să arunce cu ceva ce semăna a artificii exact în mijlocul nostru și am început din nou să lăcrimăm.
Astăzi în comunicatul jandarmeriei se spune că lumea a fost avertizată să plece dar noi nu am auzit nimic.
Când am văzut că lucrurile încep să se deterioreze, m-am temut pentru securitatea copiilor și ne-am îndepărtat. În spatele nostru auzeam cum bubuiau bombele cu gaze lacrimogene și mulțimea care huiduia.
Am făcut mai multe fotografii și am filmat. Erau printre noi deja masate echipe SMURD dotate cu tărgi și măști de protecție înainte de începerea măcelului.
Acum e dimineață, încă ne ustură ochii, suntem iritați și avem cu toții dureri de cap.
Cred că reacția jandarmeriei a fost exagerată. Ar fi fost bine să oprească doar elementele agresive care loveau gardul de protecție și nu să atace oamenii pașnici.
