Scriitoarea de origine română Herta Müller, laureată a Premiului Nobel pentru literatură, împlinește azi 65 de ani.
Herta Müller s-a născut la 17 august 1953, în comuna Niţchidorf din judeţul Timiş, în familia unor şvabi bănăţeni.
A învăţat la Liceul Teoretic “Nikolaus Lenau” din Timişoara, apoi a studiat literatura germană şi literatura română la Universitatea din Timişoara, între 1973 şi 1976. A fraternizat cu “Grupul de Acţiune Banat”, constituit de intelectuali de etnie germană, printre care Richard Wagner, Helmuth Frauendorfer ş.a., grup ce protesta împotriva cenzurii comuniste.
În 1976, a început să lucreze ca traducătoare de limbă germană în cadrul unei uzine, însă a fost demisă din cauza refuzului de a colabora cu Securitatea comunistă. Pentru a supravieţui, a trebuit să lucreze ca învăţătoare.
A debutat, în 1982, cu volumul de povestiri scurte “Ţinuturile joase” (“Niederungen”), masiv cenzurat în România. Doi ani mai târziu, cartea a fost publicată, integral, în Republica Federală Germană. Din 1985, textele sale au fost interzise în România. În 1987, s-a stabilit, împreună cu soţul ei, Richard Wagner, în Berlinul de Vest.
A fost aleasă în Academia Germană pentru Limbă şi Literatură, iar numeroasele invitaţii de a preda la diverse universităţi din întreaga lume o poartă spre Anglia, Statele Unite şi Elveţia.
Dintre lucrările sale, amintim: “Încă de pe atunci Vulpea era Vânătorul” (Der Fuchs war damals schon der Jäger 1992, carte ecranizată în regia lui Stere Gulea în anul 1993 cu titlul “Vulpe-vânător”); “Animalul inimii” (“Herztier”, 1994), “În coc locuieşte o damă” (“Im Haarknoten wohnt eine Dame”, 2000); “Regele se-nclină şi ucide” (“Der König verneigt sich und tötet”, 2003), “Patria mea era un sâmbure de măr” (“Mein Vaterland war ein Apfelkern”, 2014).
În 2005, a publicat în limba română colecţia de poezii “Este sau nu este Ion”.
Cărţile sale au fost traduse în peste 20 de limbi, precum engleză, franceză, italiană, spaniolă, norvegiană, japoneză, chineză ş.a.
Literatura Hertei Müller şi angajamentul ei curajos pentru respectarea drepturilor omului, pentru libertate şi democraţie, pentru clarificarea trecutului dictatorial, atât cel comunist cât şi cel fascist, i-au conferit un loc de vârf în literatura universală.
În 1999, a fost nominalizată, pentru prima dată, la Premiul Nobel pentru Literatură.
În anul 2009, a publicat capodopera “Leagănul respiraţiei” (“Atemschaukel”), în care abordează deportarea unor cetăţeni români de naţionalitate germană, trimişi la muncă în Uniunea Sovietică şi supuşi unui regim de exterminare, scrie Agerpres.
La 8 octombrie 2009, Academia Suedeză a anunţat că Premiul Nobel pentru literatură îi revine scriitoarei de origine română Hertei Müller, “care, cu concentraţia poeziei şi francheţea prozei descrie viaţa celor deposedaţi”, potrivit www.nobelprize.org.
La momentul anunţului, Herta Müller a declarat, potrivit Reuters, că dictatura a determinat-o să scrie. “Scrisul meu s-a referit întotdeauna la cum apare o dictatură, cum poate apărea o situaţie atunci când o mână de oameni puternici domină o ţară, iar ţara dispare, şi rămâne numai statul”, a spus scriitoarea. “Cred că literatura provine întotdeauna din lucruri care au făcut rău cuiva, şi există un fel de literatură, unde autorii nu îşi aleg subiectele, ci au de a face cu un subiect care a venit asupra lor. Şi nu sunt singurul autor în această situaţie”, a continuat Herta Müller.
