Singura campioană olimpică la judo a României, Alina Dumitru, a împlinit astăzi 36 de ani. La 10 ani de la obținerea celei mai bune performanțe a judoului românesc, medalia de aur la Jocurile Olimpice de la Beijing din 2008, Alina este o persoană împlinită. S-a căsătorit cu Ciprian Sămărghițan, are un băiețel de doi ani și patru luni, Ianis și este antrenoare la CSA Steaua București.

Aflată în cantonament la mare cu echipa ei de judo, Alina a avut amabilitatea să răspundă, în exclusivitate pentru Pagini Românești, la câteva întrebări și să-și reamintească de cel mai important moment din viața sportivă.

Care este cel mai important lucru pentru tine la 36 de ani ?

Familia este cel mai important lucru. Să fim sănătoși cu toții în primul rând și poate în viitor Ianis să aibă și o surioară că în familie sunt numai băieți. Eu am un băiat iar cei doi frați ai mei au fiecare câte doi băieți.

Îți revine vreodată în minte tot ce ai făcut în data de 9 august 2008, ziua când ai devenit campioană olimpică ?

Bineînțeles. Nu am uitat nimic din ce s-a întâmplat atunci începând cu cântarul de la 7 dimineața. Acolo m-am reîntâlnit cu japoneza Ryoko Tani, cu care eram pe serie. Deși era mică de înălțime m-a impresionat că avea un spate foarte mare, așa îmi părea mie. Apoi a venit încălzirea în sală iar înainte de primul meci au început emoțiile. Îmi pocneau urechile. După victoria din semifinală asupra japonezei, la zona mixtă, m-a asaltat presa cu întrebări și abia m-a smuls de acolo profesorul Florin Bercean. Concursul nu se terminase și eu trebuia să mă concentrez pentru finala cu sportiva din Cuba. După ce am câștigat și finala cu Bermoy atunci m-am descătușat de bucurie. E de nedescris sentimentul. În satul olimpic erau afișe cu mine cu felicitări iar telefonul suna încontinuu. Îmi amintesc și că președintele Traian Băsescu voia să mă felicite la telefon dar nu răspundeam că nu se vedea nici un număr și a trebuit să dea un SMS și abia atunci am putut vorbit cu dânsul și m-a felicitat. După premiere am fost felicitată și de dl. Marius Vizer, președintele Federației Internaționale de Judo și cu greu am reușit să vorbesc puțin și cu părinții.

CITEȘTE ȘI:  Judo: Cleonia Rîciu, medalie de bronz la Mondialele de juniori

Cum vezi viitorul judoului românesc ?

Eu sper ca încetul cu încetul să ne revenim. Să investim mai mult în copii iar aceștia să fie mai ambițioși să nu se mai piardă pe drum. Performanța nu este ușoară dar poți avea satisfacții pe care puține alte domenii le poate oferi.

Cine a avut ideea de ai face o surpriză mamei voastre la JO din 2012, când tu împreună cu ceilalți doi frați, dintre care unul venit din Canada, v-ați reîntâlnit la Londra?

Sincer, nici nu mai știu. Cred că eu și Ciprian am vorbit întâi, apoi cu frații mei. Am un frate, Gabi, care locuiește în Toronto, și a vrut să vină să mă vadă luptând la JO de la Londra și apoi și Laur, fratele de la București. Mama era deja sosită în Londra dar nu știa și de ei că vor veni să mă vadă. A fost de bun augur pentru că am mai luat o medalie, de argint.

Cu un palmares greu de egalat, 8 titluri europene, trei medalii de bronz la campionatele mondiale precum și titlul de campioană olimpică la Beijing în 2008 și vicecampioană olimpică la Londra 2012, Alina Dumitru Sămărghițan este cea mai bună judoka română a tuturor timpurilor.

CITEȘTE ȘI:  Un snowboarder canadian vrea ca Agenția Mondială Antidoping să scoată cannabisul de pe lista substanțelor interzise

LA MULȚI ANI ALINA !

foto: Teo Avrămescu
Ad