Pe ulița care coboară de sub pădure până în buricul satului, cu pași mari și masurati, pălăria bine trasă pe ochi și chiștocul în colțul gurii, Ion a Mariuchii nu se uită nici în stanga, nici in dreapta.

– Unde te-ai pornit așa zorit, bade Ioane ?

– Cum unde, la bufet bădie Gheorghe, la bufet că-i pi gratis. – Cum așa, pe gratis ?

– Da, o zis domn primar că azi să dă di băut pi gratis la tăți cari vrau să-l voteze.

– Și tu ai să-l votezi iară pe primaru ista ce ne minte și ne fură de atâția ani încoace numai că-ți dă de baut ?

– Na, mai fură si el că-i om, da ni dă și nouă câti o țâră și să-ți spun drept, nici nu cred ca m-oi duci sa votez, da dacă amu dă di băut pi pliașcă, apăi di la asta nu pot lipsi.

Daca-am văzut ca e așa hotărât, l-am lasat pe Ion al Măriuchii cu bucuria lui și mi-am vazut de drum.

La nici o lună a sosit și ziua alegerilor. Afișe lipite pe toate gardurile care mai de care mai colorate, unele cu flori, altele cu alte minunății, așa că m-am dus și eu la căminu cultural.

Cațiva pensionari se învârteau în jurul urnelor, cu aere de oameni importanți, rânduind cartonașe și creioane.

– Am venit să votez, sper că nu am ajuns prea tarziu, mă adresez eu la primul intalnit.
Nu-i deloc târziu, poftiți cartonul și creionul, numa vă rog să-l puneți în urnă.

CITEȘTE ȘI:  Dincolo de mâine

– Dacă nu-i târziu, înseamnă că sunt primul, pentru că nu mai văd pe nimeni să vină la votare.

– Ei, cum să fiți primul, păi la noi toată lumea a fost la vot, uitați urnele, sunt pline, îmi explica binevoitor cetățeanul ce distribuia cartonașe.

– Cum așa ? Că votarea s-a deschis numai de doua ore.

– Poate la televizor, îmi răspunde responsabilul cu un zambet plin de subînțelesuri, pentru că la noi lumea a votat încă de azi-noapte.

Iau buletinul de vot, fac un x unde am crezut că merita, depun cartonașul în urnă și dau să plec. Și totuși de ce a votat toată lumea astă-noapte? întreb persoana care m-a supravegheat să nu greșesc urna.

– Pentru că astăzi sunt foarte ocupați cu toții. Și-mi face un semn cu ochiul.

– Ocupați ? Da ce au toți de făcut așa important ?.

– Mergeți și dumneavoastră la bufet și o să ințelegeti.

Daca povestea de mai sus seamăn cu o anumită realitate, nu e vina autorului. Inca mulți dintre noi nu realizm importanța votului, adica de a ne exprima de o maieră democratică opțiunea despre cum vrem să arate lumea în care trăim.

Că votez cu un partid sau altul, depinde de opinia personală, dar dacă nu votez deloc, va trebui să trăiesc cu ce au decis altii.

Cel mai trist exemplu, e cea ce se petrece în țară, unde o bună parte a votanților au tras chiulul când li s-a cerut părerea. Iar manifestațiile actuale nu fac decât să dea apa la moară celor care abia așteaptă un motiv pentru a îngropa cât mai adânc bruma de democrație, care a mai ramas. Drept care, după părerea mea, singura soluție practică și rezonabilă, e să fiți prezenți la urne la viitoarele alegeri, în număr cât mai mare.

CITEȘTE ȘI:  Dincolo de mâine

Și dacă tot vorbim despre alegeri, știați ca in Quebec la fiecare scrutin electoral se fac statistici foarte amănunțite despre câtă lume votează pe fiecare zonă și, ceea ce e mai interesant, și pe profilul etnic?

Dacă o să vă întrebați cum se face că românii, o comunitate tot mai numeroasă pe sol canadian, sunt adeseori uitați când vine timpul împărțelii cadourilor politice, răspunsul nu e greu de ghicit. Pentru că am fost programați cu părerea că tot nu se schimbă nimic dacă merg sau nu la vot. Din discuțiile pe care le-am avut cu diferite ocazii cu personalități ale politicii provinciale sau federale, vă asigur că fiecare vot contează.

Ziua în care vom dovedi că la nivel de comunitate reprezentăm zeci sau sute de mii de voturi, locul nostru în societatea de adopție va fi respectat și multe dintre proiectele pe care acum doar le visam, vor deveni realitate.

Dacă nu mă credeti, priviți comunitățile care participă activ la viața politică și o să înțelegeți.

Ad