Într-o bună seară deschid televizorul pe CNN și-l văd pe Don Lemon pe ecran. Se uită fix la telespectatori dar nu vorbește. Doar că pe burtieră știrile curg, semn că nu e o problemă de cablu. În final prezentatorul oftează și spune cu jale în glas : credeți că acesta este un comportament de președinte al Statelor Unite. Am avut marea revelație, Lemon este Gadea de la Antena 3.
Iar Gadea știe cel mai bine să ofteze de grijă țărișoarei. Poate colegul de peste Ocean l-a urmărit pe starul Antenei și a descoperit cum trebuie să miști inimile împietrite ale americanilor.
Subiectul televiziunii americane era, fără îndoială, Trump de care se ocupă 24 de ore pe zi. De data asta președintele este acuzat de CNN că în ziua de 11 septembrie a scris pe twitter doar „17 ani de la atacurile din 9 11”. O adevărată nesimțire a lui Trump în timp ce bunul fost președinte Obama a vărsat pe rețelele sociale pagini de tristețe. În aceeași zi Trump omagiase déjà victimele terorismului din 2001 în Pennsylvania cu un discurs foarte sobru chiar la locul tragediei. Dar subiectul este pasat discret.
Se apropie alegerile de mid-term în Statele Unite iar miza este uriașă. Pentru democrați recâștigarea majorității este crucială, altfel au pierdut totul. Iar mașina mediatică de tocat Trump pune cărbuni la maxim. New York Times și CNN avangarda mediatică a democraților au încercat să-l diabolizeze pe Trump în alegeri și n-au reușit. Că și în cazul Antenei 3 au pierdut lamentabil bătălia.
După ce Trump a ocupat Biroul Oval, ordinul a devenit limpede: de găsit orice subiecte să-l îngroape. Au început cu profilul lui moral, au folosit-o pe Stormy Daniels, starul porno, până când au constatat că bateaua apa în piuă, toată lumea știe că Trump nu e Maica Tereza. Au continuat cu avocatul Cohen, omul comisioanelor, ancheta care nu duce nicăieri. Să nu mai vorbim de implicarea Rusiei în alegeri unde însuși procurorul Muller nu mai știe cum să iasă din joc. Toate atacurile de până acum s-au încheiat lamentabil.
Coaliția anti-Trump care nu duce lipsă de finanțare și aprobare a democraților trece la un alt nivel : racolarea unor funcționari aflați în clădirea Casei Albe.
Așa a apărut scrisoarea patriotului din NY Times care asigură cetățenii americani că nebunul nu este singur acolo jucându-se cu butonul atomic, sunt adulți în încăpere care-l țin în frâu. Președintele este descris ca un eratic fără noimă care dă ordine pe care ceilalți nu le pun în practică, consilieri care-l înjură pe la colțuri și-i fură documentele de pe birou, ce mai, o casă de nebuni care pune în pericol statul american.
Dintr-o simplă întâmplare spusele patriotului sunt iată confirmate de părintele jurnalismului, laureatul Pulitzer, Bob Woodward-cel care l-a îngropat pe Nixon servit fiind de FBI. Reputație excelentă, Woodward a scris cărți despre toți președinții dar nu s-a grăbit cu nimeni așa cum a făcut-o cu Trump, înainte de alegerile parțiale.
Ajuns la o vârstă venerabilă ziaristul susține în carte că oamenii președintelui sunt înnebuniți de deciziile, incompetența crasă, schimbările de stare ale acestui diabolic al 45-lea președinte al Statelor Unite.
Woodward lasă să se înțeleagă în declarații cu voce joasă că are nenumărate surse la Casă Albă care i-au făcut confesiuni despre președinte și au fost de acord să fie înregistrați pe bandă. Ziaristul spune că este blindat și tot ceea ce spune este real.
Să gândim puțin. Woodward sună pe la diferiți consilieri și miniștri din cabinetul Trump și le spune că vrea să scrie o carte. Ei se întâlnesc pe ascuns și-i povestesc cu reportofonul în față tot felul de năzbâtii. Din pur simț al patriotismului. Aceasta-i ideea vândută marelui public.
În realitatea așa ceva nu există. Sursele ziaristului sunt limitate și dacă aș pune un pariu este una singură. O cârtiță din interior i-a povestit totul sau are înregistrări din unele întruniri cu președintele. Poate același autor al scrisorii nesemnate din NY Times. Cum ar veni, vă povestesc ce-am auzit. Woodward este legal acoperit, sursă este înregistrată și ținută la secret. Dar este o sursă la mâna a doua.
Cârtița riscă mult pentru că ceea ce este în viziunea NY Times patriotism, în viziunea judecătorilor poate purta numele de infractor. Toți angajații administrației au semnat un contract de muncă cu totul special iar serviciile secrete sunt cu ochii pe ei. Lucrează cu secrete de stat. Îmi vine greu să cred că această cârtiță n-a fost depistată. Asta-i un mister.
Cartea lui Bob Woodward pare chiar în descrierile celor care o promovează mai mult de can-can decât rezultatul unei analize de commentator politic. După ce o citim, vom vedea mai bine.
Sunt absolut convins că multe vorbe din bucătăria Casei Albe ieșite în public sunt adevărate. Dar știe publicul larg, de exemplu, cum arată o ședință de sumar la un ziar. Ce certuri și chiar înjurături între ziariști și șefi au loc în fiecare zi și totuși asta nu se vede în produsul de pe piață. Așa e și în administrația Trump.
Cum poate fi explicat paradoxul că din nebunia de la Casă Albă înfățișată de NYT, CNN și Woodward au ieșit măsuri concrete și precise care respectă promisiunile din campania electorală.
N-am nicio îndoială că nu este ușor să lucrezi cu Trump dar sunt oameni care-i cred ideile și le pun în practică. Până la urmă președintele nu este un fin jurist care scoate din vârful buzelor numai maxime.
El are un program pe care consilierii îl execută dându-i o formă perfect constituțională. Ce nu vor să vadă adversarii lui democrați și mulți funcționari din administrație este că nebunul de Trump are forța și energia să-și pună programul în practică.
Mulți credeau că showmanul ajuns în birou va fi o păpușă facilă. Îl plimbă cu avionul, îi hrănesc ego-ul dar fac ce vor ei. L-au subestimat. Iar rezultatul pentru democrați este că sunt nevoiți să-l atace în chestiuni minore, bulevardiere. De ce a făcut concret n-au cum. Economia americană a luat avânt iar oamenilor puțin le pasă de Stormy Daniels, Muller, NY Times sau Woodward.
Atacându-l constant și fără urmă de obiectivitate coaliția anti-Trump are mari șanse să-i umple sacul de voturi în loc să-l elimine.
