Considerat cel mare teolog român din toate timpurile, părintele Dumitru Stăniloae este autorul “Teologiei Dogmatice Ortodoxe” (3 volume), volumului de “Teologie Morală Ortodoxă”, tradusă şi în limba germană, “Spiritualitate şi comuniune în Liturghia ortodoxă”, “Chipul nemuritor al lui Dumnezeu”, traducerea “Filocaliei” (12 volume) şi a altor opere patristice, lucrări de dogmatică publicate în Franţa, Germania, Statele Unite ş.a., notează “Istoria Bisericii Ortodoxe Române” (pr. prof. dr. Mircea Păcurariu, 2013).

S-a născut la 16 noiembrie 1903, în Vlădeni, judeţul Braşov. Studiile secundare le-a făcut la Liceul “Andrei Şaguna” din Braşov (1914-1922), iar cele superioare la Facultatea de Litere din Bucureşti (un an) şi Facultatea de Teologie din Cernăuţi (1923-1927), unde a obţinut şi doctoratul în 1928.

A fost trimis de mitropolitul Nicolae Bălan la studii de specializare pentru dogmatică şi istorie bisericească la Facultăţile de Teologie din Atena (1927-1928), München şi Berlin (1928-929). A făcut, de asemenea, călătorii pentru documentare la Paris şi Belgrad.

După încheierea studiilor, reîntors în ţară a fost numit profesor suplinitor (1929), provizoriu (1932) şi apoi titular definitiv (1935) de dogmatică la Academia teologică “Andreiană” din Sibiu, unde a funcţionat până în 1946. La Sibiu a mai predat şi apologetica 1929-1932 şi 1936-1937, pastorala 1932-1936 şi limba greacă 1929-1934.

După alegerea rectorului Nicolae Colan ca episcop al Clujului, a fost numit rector al Academiei (l936-1946). A fost hirotonit diacon în 1931, preot în 1932 şi a fost hirotesit protopop stavrofor în 1940.

A fost membru în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Sibiului şi consilier arhiepiscopesc, redactor al foii “Telegraful Român” (1934-1945).

În Bucureşti a fost transferat prin chemare la Facultatea de Teologie, la catedra de Ascetică şi Mistică (1947-1948). În 1948, când Facultatea a devenit Institut Teologic de grad universitar, a fost încadrat ca profesor titular de teologie dogmatică şi simbolică, cu o întrerupere în 1958-1963, când a suferit o detenţie în închisorile comuniste.

CITEȘTE ȘI:  95 de ani de la naşterea Monicăi Lovinescu, una dintre cele mai mari voci ale exilului românesc

Reîncadrat la catedră între anii 1965-1973; după pensionare, a activat ca profesor consultant pentru cursurile de doctorat.

A publicat lucrări în volum, studii în reviste, traduceri într-un mare număr. Între acestea se numără: “Viaţa şi activitatea patriarhului Dositei al Ierusalimului şi legăturile lui cu ţările româneşti”, Cernăuţi, 1929 – teză de doctorat; Hristos Andrutsos, “Dogmatica Bisericii ortodoxe răsăritene” – traducere, Sibiu, 1930; “Catolicismul de după război”, Sibiu, 1933; “Ortodoxie şi românism”, Sibiu, 1939; “Viaţa şi învăţătura Sf. Grigorie Palama. Cu trei tratate traduse”, Sibiu, 1938; “Iisus Hristos sau restaurarea omului”, Sibiu, 1943; “Sfânta Treime sau La început a fost iubirea”, Bucureşti, 1993; “Iisus Hristos lumina lumii”, Bucureşti, 1993.

A făcut parte din delegaţiile Bisericii Ortodoxe Române care au vizitat alte Biserici: Germania Federală (1970), Grecia (1971), Biserica coptă din Egipt (1971), Vatican (1971), delegat la al doilea Congres al profesorilor de Teologie ortodoxă de la Atena (1976).

A participat, de asemenea, la numeroase consultaţii şi conferinţe teologice organizate de diferite Comisii ale Consiliului Ecumenic al Bisericilor în mai multe ţări; a ţinut conferinţe, ca invitat, la Facultăţile de Teologie din Atena, Tesalonic, Paris, Strasbourg, Bonn, Heidelberg, Tübingen, Freiburg, Geneva, Oxford, Institutul ecumenic de la Bossey, în SUA ş.a.

Lucrarea sa teologică a fost apreciată prin mai multe titluri şi distincţii. A primit titlurile de Doctor Honoris Causa de la Facultatea de Teologie din Tesalonic (1976), Institutul Teologic “St. Serge” din Paris (1981), Facultatea de Teologie din Belgrad (1982) şi de la Universitatea din Bucureşti (1992); premiul “Dr. Leopold Lucas” al Facultăţii de Teologie evanghelică din Tübingen, Crucea “Sf. Augustin de Canterbury” din partea primatului Angliei (1981) ş.a.

CITEȘTE ȘI:  95 de ani de la naşterea Monicăi Lovinescu, una dintre cele mai mari voci ale exilului românesc

A fost membru corespondent al Academiei Române (1990), apoi membru titular (1992). Teologul, preotul şi profesorul Dumitru Stăniloae a plecat din această viaţă la 5 octombrie 1993. (surse: “Dicţionarul Teologilor Români”, pr. prof. univ. dr. Mircea Păcurariu, 1996; “Dicţionar de Teologie Ortodoxă”, pr. prof. dr. Ion Bria, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1994, “Istoria Bisericii Ortodoxe Române”, pr. prof. dr. Mircea Păcurariu, 2013).

Documentare realizat de Agerpres.


Dacă ați ajuns până aici ...

… avem o mică favoare să vă cerem. Audiența Pagini Românești a crescut foarte mult și suntem mândri de acest lucru. Producem zilnic știri, analize și comentarii iar faptul că veniți și reveniți să ne citiți ne arată că suntem pe drumul cel bun. Suntem un ziar al diasporei, a cărui misiune este să informeze românii despre subiectele importante ale zilei, din România și din țara de adopție, în limba română. O facem cu pasiune și cu profesionalism. Dacă fiecare persoană care ne citește ar contribui cu doar 1$ pe lună, am putea să vă oferim mai multe informații și să acoperim mai multe evenimente. Sprijiniți Pagini Românești să continue să spună povești din comunitatea românească și să vă informeze în limba română, la mii de km de țară. Mulțumim!

Sprijiniți Pagini Românești 
Ad