O tânără regizoare din Coreea de Sud şi-a filmat propria familie pentru a ilustra obsesia acestei societăţi ultra-competitive în ceea ce priveşte educaţia şi ravagiile pe care le provoacă în rândul copiilor, inclusiv propriei surori.
“Dear My Genius”, documentarul lui Koo Yun-joo, a avut premiera sâmbătă la Festivalul Internaţional de Film de la Busan (Biff), cel mai mare festival de film din Asia. Filmul o urmăreşte pe sora de şapte ani a regizoarei, precum şi pe mama lor, care doreşte să facă din fata mai mică un copil “înzestrat”.
Autorităţile din învăţământ şi şcolile din Coreea de Sud testează regulat capacitatea copiilor în materii-cheie, oferind elevilor “talentaţi” certificate care sunt considerate beneficii semnificative pentru dosarele de admitere la universităţi.
Tinerii sud-coreeni petrec cea mai mare parte a copilăriei şi adolescenţei lor studiind, adesea prin memorare, pentru a putea intra la universităţi de elită, ce garantează cariere şi mariaje reuşite.
Sistemul educaţional din Coreea de Sud este adesea citat în străinătate ca un model de meritocraţie riguroasă, dar presiunea asupra copiilor este acuzată a fi la originea uneia dintre cele mai mari rate de depresie şi sinucidere în rândul adolescenţilor din lume.
Documentarul surprinde realitatea unei dinamici familiale frecvente în Coreea de Sud şi a unei concurenţe exacerbate, echivalată de unii cu maltratarea sistematică.
Pentru a obţine statutul de copil-minune, sora regizoarei, Yun-Yung, petrece ore în şir după şcoală în “hagwons” sau instituţii private pentru a studia engleza, chineza, informatica sau redactarea.
Mama ei păstrează o listă cu toate cărţile pe care le-a citit fata de la vârsta de cinci ani. Ea împrumută de la bibliotecă 26 de cărţi la fiecare două săptămâni, maximul permis. Vrea ca Yun-yung să citească mii de cărţi în fiecare an, transmite Agerpres.
În timp ce memorează cuvintele în limba engleză târziu în noapte sau rezolvă probleme matematice complexe, fata izbucneşte în lacrimi, convulsii sau dezvoltă dureri de cap subite. Atunci mama ei o îmbrăţişează sau o ceartă pentru ca ea să continue.
Regizoarea în vârstă de 26 de ani, ea însăşi un copil “înzestrat” la şcoală, se opune mamei sale în privinţa educaţiei surorii mai mici. Învăţarea prin memorare sau testele pe care le-a trecut nu i-au permis să ştie ce dorea să facă ea în viaţă, susţine ea.
Yun-yung vorbeşte în mod regulat despre visul ei de a deveni “un copil superdotat” şi de a “merge la cea mai bună universitate”, dar nu poate explica de ce.
“Am văzut că mama vrea să o educe pe Yun-Yung aşa cum a făcut cu mine, că sora mea se năruie sub presiune, se transformă într-un copil furios şi dur. Am vrut să fac ceva pentru ea”, a declarat Koo Yun-joo pentru AFP.
O altă soră a lui Koo, profesoară la o şcoală primară, spune că majoritatea elevilor ei sunt chiar mai nefericiţi decât Yun-yung. Cel mai bun elev din clasa sa a recunoscut că are gânduri suicidare.
În cele din urmă, familia decide să elibereze presiunea. Yun-yung are mai puţine lecţii private şi mai puţine cărţi de citit. Mama ei, gospodină, decide să dedice mai mult timp pentru ea.
“Am vrut ca oamenii să vadă ce le lipseşte copiiilor noştri cu această căutare oarbă a excelenţei cu orice preţ: capacitatea de a se distra, de a se juca cu ceilalţi sau de a reflecta în linişte asupra lor înşişi”, conchide Koo.
