Maica Tereza de Calcutta, laureată a Premiului Nobel pentru Pace şi una dintre cele mai emblematice personalităţi ale secolului trecut, a fost beatificată la 19 octombrie 2003, de Ziua mondială a misiunilor, de către papa Ioan Paul al II-lea, în cadrul unei Liturghii solemne celebrate în Piaţa Sfântul Petru din Vatican.

Embed from Getty Images

Pentru neobosita sa dăruire faţă de cei aflaţi în suferinţă, Maica Tereza rămâne unul dintre cei mai mari binefăcători ai secolului al XX-lea, care a îmbinat, de-a lungul întregii sale vieţi, o profundă empatie cu cei nevoiaşi şi o devoţiune desăvârşită faţă de chemarea sa.

Pe numele de botez Agnes Gonxha Bojaxhiu, Maica Tereza s-a născut într-o familie de origine albaneză, la 26 august 1910, la Skopje, oraş aflat la vremea aceea sub ocupaţie otomană, în prezent capitala Macedoniei. La vârsta de 12 ani a simţit prima chemare către viaţa religioasă, iar şase ani mai târziu, la 18 ani, în 1928, a părăsit oraşul natal pentru a se alătura călugăriţelor irlandeze de Loreto. A rămas câteva luni la Dublin, unde a primit numele „sora Maria Tereza”, după Sfânta Tereza din Lisieux, potrivit site-ului motherteresa.org.

Un an mai târziu, în 1929, a părăsit Irlanda şi s-a oprit în India, la Darjeeling, unde, în 1931, a depus primul jurământ de credinţă. A fost trimisă apoi la Calcutta, unde a predat la Liceul de Fete Sfânta Maria, condus de călugăriţele de Loreto. În această perioadă, a învăţat bengaleza şi hindi.

La 24 mai 1937, a depus jurământul final de credinţă, numindu-se, de acum înainte, Maica Tereza. A continuat să predea la Liceul Sfânta Maria, iar în 1944 a fost numită directoare a acestuia. Doi ani mai târziu, la 10 septembrie 1946, pe când se afla într-un tren care urma să o ducă la Darjeeling pentru un popas spiritual de câteva zile, are revelaţia „celei de a doua chemări a Domnului”. A auzit vocea Domnului Iisus Hristos, care i-a spus „Vino, fii lumina Mea!”, rugând-o să-şi dedice viaţa celor mai săraci dintre cei săraci, celor bolnavi şi nevoiaşi. Cum deja depusese jurământul final de credinţă, nu a putut părăsi mânăstirea fără o permisiune oficială.

CITEȘTE ȘI:  Greta Thunberg, desemnată Persoana Anului 2019 de Times

În 1948, primeşte acceptul oficial de a propovădui iubirea pentru aproapele din afara Ordinului. Din acel moment, Maica Tereza nu a mai purtat hainele de călugăriţă, adoptând îmbrăcămintea săracilor bengalezi: un sari de culoare albă, cu o bordură albastră. După şase luni de pregătire medicală, s-a îndreptat către periferia oraşului, neavând alt scop decât acela de a-i ajuta „pe cei nedoriţi, pe cei neiubiţi şi pe cei neîngrijiţi”, scrie Agerpres.

S-a dedicat în întregime semenilor săi, îngrijind copii şi alinând suferinţe, a deschis o şcoală în aer liber şi o casă pentru cei fără adăpost şi a convins autorităţile locale să facă donaţii pentru această cauză. Prin eforturile Maicii Tereza, milioane de bolnavi şi muribunzi au primit adăpost şi au fost trataţi în dispensare mobile sau în clinici specializate şi sute de mii de copii abandonaţi au fost îngrijiţi şi daţi spre adopţie.

În octombrie 1950, a întemeiat, sub numele de Misionarele Carităţii, o nouă congregaţie religioasă în Arhidioceza Calcuttei. La început, aceasta avea doar câţiva membri, foşti profesori şi foşti elevi de la Liceul Sfânta Maria, dar cu timpul s-a dezvoltat, primind din ce în ce mai multe donaţii, ceea ce a permis ca şi activitatea acesteia să crească exponenţial. A urmat, apoi, înfiinţarea altor ramuri: Fraţii Misionari ai Carităţii, Surorile contemplative, Fraţii contemplativi şi Părinţii Misionari ai Carităţii, şi mai târziu Colaboratorii Maicii Tereza şi Colaboratorii Bolnavi şi Suferinzi, şi ultima, Mişcarea Corpus Christi pentru Preoţi, notează site-ul www.catholica.ro.

De la „imperiul carității”…

„Imperiul carităţii” creat de Maica Tereza s-a extins continuu. La începutul anilor ’60, au fost trimise surori şi în alte părţi din India, iar în 1965, Misionarele Carităţii a devenit o Familie Religioasă Internaţională, printr-un decret al papei Paul al VI-lea. Prima fundaţie deschisă în afara Indiei a fost cea din Venezuela, în anul 1965, urmată de o alta la Roma, apoi în Tanzania, extinzându-se, ulterior, pe fiecare continent în parte.

CITEȘTE ȘI:  Greta Thunberg, desemnată Persoana Anului 2019 de Times

De-a lungul anilor ’80 şi ’90, Maica Tereza a deschis cămine în fosta Uniune Sovietică, în Albania şi în Cuba. A fost prezentă şi în România, în 1990, cu ocazia deschiderii, la Bacău, a Casei Misionarelor Carităţii, precum şi în 1992. Potrivit site-ului www.catholica.ro, în anul 1997, surorile Maicii Tereza erau circa 4.000, prezente în 610 case de misiune, răspândite în 123 de ţări ale lumii. Activitatea desfăşurată de Maica Tereza s-a bucurat de apreciere în lumea întreagă.

… La premiul Nobel

Maica Tereza a primit numeroase premii pentru acţiunile de caritate săvârşite pentru semenii săi, indiferent de religia acestora. Cea mai prestigioasă distincţie rămâne, însă, Premiul Nobel pentru Pace, acordat în octombrie 1979, pentru o viaţă închinată semenilor din lumea întreagă, pentru ajutorul acordat săracilor, pentru alinarea suferinţelor celor bolnavi, pentru îngrijirea copiilor, într-un cuvânt – pentru întreaga sa operă de caritate.
Prin acordarea acestui premiu, Comitetul norvegian al Premiului Nobel îşi exprima recunoştinţa faţă de munca Maicii Tereza în folosul celor mai săraci dintre cei săraci, „pentru activitatea întreprinsă în lupta de a depăşi starea de sărăcie şi de suferinţă, care constituie, de asemenea, o ameninţare la adresa păcii”, potrivit nobelprize.org.

În 1979, întreaga umanitate şi-a îndreptat atenţia către suferinţele copiilor şi ale refugiaţilor, exact acele categorii de oameni pentru care Maica Tereza a lucrat cu abnegaţie atâţia ani.

Ceremonia de decernare a Premiului Nobel pentru Pace a avut loc la 10 decembrie 1979, iar Maica Tereza a primit premiul „Spre slava lui Dumnezeu şi în numele celor săraci”. Festivitatea de premiere nu s-a încheiat, aşa cum era prevăzut, cu un banchet. Maica Tereza l-a anulat pentru a dona banii către cei săraci.

La 5 septembrie 1997, inima Maicii Tereza a încetat să mai bată. A fost înmormântată în sediul central al congregaţiei Misionarele Carităţii din Calcutta, mormântul său devenind în scurt timp loc de pelerinaj pentru creştinii din lumea întreagă.

Foto de: Ted AbbottCC BY-NC-ND 2.0

Ad