Theodore Roosevelt, născut la 27 octombrie 1858 la New York, devenea în 1901 cel mai tânăr preşedinte al Statelor Unite ale Americii, conform www.whitehouse.gov. A absolvit Colegiul Harvard, după care a studiat în Germania timp de un an, intrând aproape imediat în politică. A fost ales membru al Adunării statului New York, potrivit www.nobelprize.org.
A fost secretar asistent pentru marină în administraţia McKinley, calitate în care a contribuit la pregătirea pentru războiul cubanez, în cadrul căruia a condus un regiment de cavalerie în calitate de locotenent-colonel. A fost ales guvernator al statului New York în 1898. A fost vicepreşedinte, iar după asasinarea preşedintelui McKinley, la 14 septembrie 1901, a devenit cel mai tânăr preşedinte al SUA. În 1904 a fost reales în funcţia de preşedinte. Chiar dacă era cel mai tânăr preşedinte, avea în spate experienţă în activitatea executivă şi în relaţia cu Congresul ceea ce l-a ajutat în demersul legislativ.
A avut iniţiativa deschiderii activităţii Curţii de Arbitraj de la Haga, care fusese înfiinţată în 1899, şi în faţa căreia a adus o speţă a SUA versus Mexic.
S-a implicat ca mediator între Rusia şi Japonia pe fondul conflictului ruso-japonez. În iunie 1905, Roosevelt s-a oferit să găzduiască în calitate de mediator o întâlnire între cele două părţi pentru negocierea condiţiilor de pace. În august 1905 are loc la Portsmouth, New Hampshire, întâlnirea pentru desfăşurarea negocierilor care aveau să se concluzioneze cu un tratat de pace în septembrie 1905. Sprijinul pe care l-a oferit celor două părţi pentru încheierea diferendului i-a adus Premiul Nobel pentru Pace, fiind primul american care a primit această distincţie.
A avut un rol important în dezvoltarea marinei SUA, cerând Congresului aprobarea finanţării unui plan pentru construirea unei flote moderne care să sporească vizibilitatea Americii în lume. Astfel a apărut Marea Flotă Albă formată din 16 nave din Flota Atlanticului. Pentru demersurile sale în sprijinul dezvoltării flotei SUA a fost considerat părintele marinei americane moderne.
A iubit natura şi vânătoarea, făcând uz de dreptul său de a emite ordine executive pentru protejarea florei şi faunei SUA. Astfel, prin deciziile sale, au intrat sub protecţia legilor federale 150 de păduri naţionale, 55 de refugii sălbatice federale, cinci parcuri naţionale şi primele 18 situri monumente naţionale.
A fost un scriitor şi un orator împătimit, lăsând 26 de cărţi, peste o mie de articole publicate în reviste şi mii de discursuri şi scrisori.
A murit în somn la vârsta de 60 de ani, în 1919.
Documentar realizat de Agerpres
foto: www.nobelprize.org
