Trebuie să fii naiv să crezi că ancheta în cazul asasinării ziaristului Jamal Khashoggi se va termina cu un proces în care vor fi identificați vinovații. Saudiții, ca și celelalte monarhii absolute din acea parte a lumii, au rămas cu modul medieval de rezolvare a cazurilor care le lezează imaginea.

Embed from Getty Images

Arestarea celor 18 persoane din serviciile secrete saudite implicate în asasinatul din consulatul Arabiei Saudite de la Istanbul este concesia maximă pe care rulerii de la Ryad o pot face lumii civilizate. Rezultatul trebuie să fie convenabil pentru toți partenerii care au afaceri cu saudiții iar familia royală Salman să iasă neșifonată.

Pare surprinzător, dar cazul Khashoggi este la dimensiuni reduse o reeditare a celei mai negre zile din istoria recentă a Statelor Unite, 11 septembrie 2001. M-au pasionat dedesubturile acestei drame și cum a reușit administrația Bush să omoare o anchetă în care au murit aproape 3.000 de cetățeni americani, numai pentru a nu intra într-un conflict de miliarde de dolari cu aliații saudiți.

La câteva ore după ce gemenii World Trade Center se prăbușeau, președintele Bush a dat ordinul prin care toate avioanele fără excepție rămân la sol. Cerul american brăzdat de 10 mii de avioane în fiecare zi a devenit în 11 septembrie imperiul vulturilor. Ca acum 200 de ani. Orice pasăre de oțel care nesocotește ordinul va fi anihilată în aer de avioanele de vânătoare. Așa suna directiva.

După câțiva ani au ieșit la suprafață câteva detalii. De exemplu, cum două avioane saudite pline de prinți saudiți printre care mulți membri ai familiei Bin Laden au primit permisiunea de a decola și părăsi Statele Unite.

După ce s-a aflat că un avion cu organe pentru un spital n-a primit aprobare de zbor, dar două Jumbo Jet cu saudiți au reușit să zboare, mai mulți congresmeni au luat foc și au cerut explicații. Nici în ziua de azi nu s-a aflat cine a dat permisiunea celor două avioane să zboare, dar concluzia n-a fost decât una singură: excepția nu putea fi aprobată decât din Casa Albă.

CITEȘTE ȘI:  Cronologia asasinării jurnalistului Jamal Khashoggi

În momentul dramei americane, când nici nu se număraseră morții, afacerile continuau liniștite. Faptul că teroriștii aerului erau saudiți, cei mai mulți dintre ei, a creat o undă de ură în Statele Unite față de regimul de la Ryad. Aceștia i-au cerut lui Bush liber la plecare pentru câteva sute de capete bogate, altfel au amenințat cu retragerea a 750 de miliarde de dolari din băncile americane, – fapt ce lovea direct dolarul american – plus înghețarea unor afaceri de sute de miliarde, în desfășurare.

Anchetele FBI au demonstrat că mai multe persoane din avioanele saudite pe care administrația Bush le-a lăsat să plece erau direct implicate în finanțarea rețelei teroriste condusă de Bin Laden. Ele n-au fost niciodată inculpate în Statele Unite pentru că saudiții au promis că se ocupă de ei. Și s-au ocupat. În decurs de câteva săptămâni patru prinți implicați în susținerea terorismului au murit subit. Unul s-a stins de infarct la 43 de ani, doi în accidente de mașină iar altul a murit de sete în deșert la 60 de kilometri de Ryad. Așa sunau comunicatele oficiale. Saudiții și-au ținut promisiunea față de americani, iar administrația americană a închis toate pistele care duceau către Arabia Saudita. 11 septembrie a fost mâna lui Bin Laden și a nebunilor lui teroriști. Soluția era simplă și salva tot. Onoarea monarhiei saudite și mai ales imensele afaceri cu petrol și arme la care americanii nu puteau renunța.

Cum nu pot nici astăzi în cazul asasinării ziaristului saudit dezident. Am văzut mai multe intervenții la televizor ale lui Khashoggi, el însuși membru al unei influente familii saudite.

CITEȘTE ȘI:  Arabia Saudită recunoaşte că jurnalistul a fost ucis în consulatul său din Istanbul

În accepțiunea noastră, de locuitori ai unei societăți în care ai dreptul la opinie, spusele ziaristului nici măcar nu erau critici la adresa prințului moștenitor Muhammed Bin Salman, el îi dădea doar unele sfaturi și chiar îl lăuda pentru deschiderea arătată femeilor. Doar, ca în palatele aurite din deșert, familia conducătoare nu numai că nu poate fi criticată, ea are putere de viață și de moarte asupra supușilor săi, oriunde ar trăi aceștia.

La ora aceasta puțini sunt cei care cunosc cine a dat ordinul asasinării ziaristului. Este de luat în considerare și faptul că o parte a familei regale (sunt câteva mii de prinți acolo) nu-l au la inimă pe alesul moștenitor al bătrânului rege Salman. Prințul Salman are doar 33 de ani și s-a remarcat prin arestarea a câteva sute de rude care au scăpat jurând credință și plătind cu miliarde libertatea. Sunt interese mari să-l scoată din joc pe acest tânăr cu tupeu care pare déjà că le știe pe toate. Totul este posibil, iar în această ecuație, părerea administrației americane este esențială. Dacă probele serviciilor secrete americane îl vor indica pe tânărul prinț Salman drept ordonatorul crimei, el va fi pe făraș. Posibil să nu moară de sete în deșert, dar trecut pe linie moartă, cu siguranță.

Între timp, afacerile continuă, și ca în cazul 11 septembrie saudiții înotând în bani își pot cumpăra luxul de a-și pedepsi supușii la ei acasă și fără publicitate. Despre sancțiunile pe care, chipurile, le pregătesc țările din UE s-o lăsăm baltă. După puțin tam-tam și bătut obrazul, nimeni nu va renunța la Arabia Saudita, clientul cu buzunarul plin. Valorile morale ale occidentului se pot cumpăra, când ai bani.

Ad