România și vestul

Lumea se schimbă cu pași repezi, iar Occidentul ăsta, aflat în putrefacție, are totuși o calitate: produce foarte eficient.

Vestul de astăzi nu înseamnă numai parade gay și educație sexuală, dar și Boeing, Amazon, Microsoft, Apple, Siemens, IKEA, Audi, Citroen, Airbus, NASA, Rolls Royce sau Google. Și mai înseamnă catedrale și universități vechi de jumătate de mileniu care au pus bazele civilizației de astăzi.

Mondializarea, adică transferul treptat al producției industriale dinspre țările occidentale spre țările mai sărace (de pildă China și India) care a început pe la începutul anilor ’90 s-a făcut nu numai pe considerentele mâinii de lucru ieftine și disciplinate, cum se crede. Acestea constituiau desigur o condiție necesară dar nu suficientă pentru a asigura profitabilitatea.

Degeaba mutai producția de la înalt calificatul muncitor german, american sau francez către semi-analfabetul chinez sau indian, dacă nu simplificai mai întâi procesul tehnologic de producție, astfel încât să-i dai șansa lui Li, Zhu sau Xi să poată executa sarcinile la nivel egal cu Martin, Joe sau Franz.

Or tocmai asta s-a întâmplat in prealabil – procesul de producție a fost simplificat enorm (de pildă fabricarea unui automobil sau a unui computer), fiind divizat într-un șir de operații ușor reproductibile. Astfel, în loc de a lucra cu un muncitor foarte calificat, care să stăpânească productia de la alfa la omega, totul s-a putut transfera într-un lucru la bandă, în care fiecare operator are de executat o părticică foarte simplă. În felul asta, nevoia de muncitori foarte calificați a fost înlocuită cu nevoia de muncitori disciplinați și ieftini, capabili să facă echipă cu cei de la banda vecină.

Practic, în urmă mondializării, Occidentul a păstrat numai inginerii, informaticienii, economiștii, strategii care să lucreze la elaborarea liniilor de producție și a roboților, iar execuția (manufactura), odată descompusă în părțile ei componente a putut fi exportată.

Asta a permis marilor companii pe de o parte reducerea costurilor și mărirea producției, și pe de alta dezvoltarea țărilor sărace care ofereau mână de lucru plus o infrastuctură eficientă care să permită circulația rapidă a mărfurilor și personalului.

Astăzi giganții high tech precum Microsoft sau Apple păstrează cercetarea și dezvoltarea la sediile lor centrale din Statele Unite, unde recrutează oamenii cei mai inteligenți și creativi, după un proces foarte riguros de selecție. Aici se lucrează la proiectele de importanță strategică, la cele pentru armata, serviciile de informații sau la dezvoltarea noilor tehnologii. Pentru restul, acești giganți transferă producția în afară, unde se pot obține produse de calitate cu costuri mici și profit maxim.

De aici, decurg câteva concluzii pentru România de astăzi:

  • Ar trebui să ne conectăm odată și odată la tehnologia modernă, la scară natională, nu doar pe ici, pe colo. Lucrurile nu se mai fac demult așa cum le știm noi – meșterul drege-tot, cel bun la toate nu mai este eficient în lumea de astăzi. Oricât de motivat și priceput ar fi unul care vrea să sape singur o groapă pentru a turna fundația unui bloc, un tip fără multe lecturi, dar cu un escavator face treaba de o sută de ori mai repede și mai bine.
  • Partidele care (sperăm!) vor lua puterea din mâinile PSD ar trebui să aducă în guvern oameni formați în Occident (economiști, ingineri etc) care sunt conectați la ce se petrece în lumea dezvoltată, nu pilele care și-au luat diplome pe bani la facultăți-fantomă. Altfel, nu facem decât să schimbăm niște incompetenți cu alții.
  • În lumea de astăzi, a te pregăti profesional nu înseamnă doar a învăța o anume meserie. O sumedenie de ocupații care există astăzi nu existau acum 20 de ani, iar multe dintre meseriile de astăzi vor dispărea în curând fiind înlocuite de roboți. Vor apărea alte meserii. Educația trebuie să devină polivalentă: o formație științifică solidă, învățarea de limbi străine, informatică și limbaje de programare, dar și dezvoltarea capacității de adaptare la nou și munca în echipă, toate astea fiind componente indispensabile unui viitor om al muncii, care nu dorește să fie înlocuit ușor de către un emigrant venit cu pluta pe Mediterana sau cu un robot.
  • Totul începe cu infrastructurile: șosele bune care să lege orașele țării între ele și de marile orașe europene, trenuri de mare viteză care să tansporte rapid călătorii și marfă, porturi și aeroporturi moderne, servicii de stat informatizate. Toate astea sunt elemente care vor permite marilor companii să se simtă în siguranță și să deschidă sucursale sau fabrici în România, știind că nu au de pierdut timp și bani cu transport ineficient sau cu reguli idioate.

Cam așa văd eu, din sătucul meu din județul Diaspora prioritățile României. Și aș vota bucuros un partid care ar avea punctele de mai sus în program și ar prezența garanții că le va pune în aplicare. Nu suntem obligați să preluăm tot ce ne parvine din Vest, dar nici să ajungem să respingem progresul tehnologic numai pentru că am văzut un clown la o paradă gay.
Parcă ar fi timpul să aducem România în secolul 21. Măcar la capitolele astea (educație, infrastructură, tehnologie). Ce ziceți?

 

 

 

Gabriel Purcarus
Gabriel Purcarus
Gabriel Purcăruş - absolvent al Facultăţii de Fizică, Universitatea Bucureşti şi de Meteorologie, la UQAM. Pasionat de şah, marketing imobiliar şi medicină naturistă. Colaborator al ziarului Pagini Româneşti, oferă consultaţii pe teme imobiliare clienţilor români din Montréal. Puteţi să îl contactaţi, pentru întrebări, la [email protected]

Ultimele articole

Articole similare