Andrei Păunescu a cântat pentru prima oară în Cenaclul Flacăra când avea nouă ani. A copilărit şi a crescut printre artiştii care s-au lansat la acest Cenaclu şi l-a însoţit pe tatăl său, poetul Adrian Păunescu, în turnee.
La rândul său, Andrei a devenit artist, poet, jurnalist. Are multe concerte cu trupa Totuşi, dar continuă şi drumul deschis de Adrian Păunescu, prin spectacole “Remember Cenaclul Flacăra”.
Este cadru didactic la Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane a Universităţii “Spiru Haret” din Bucureşti. Este pasionat nu doar de muzică, ci şi de jurnalism, scrie poezii.
“Îmi doresc să cred că nu am trecut până acum prin viaţă fără să las o urmă, măcar prin câteva cântece pe care lumea le ascultă şi le cântă, prin câteva cărţi pe care nişte sute sau mii de oameni le au prin biblioteci, precum şi prin foştii mei studenţi care lucrează în diverse instituţii media sau de comunicare şi care îşi fac treaba bine, la pregătirea lor profesională contribuind şi eu prin cursurile predate”, spune Andrei Păunescu, citat de site-ul http://presa.spiruharet.ro/.
Ambii părinţi au fost poeţi, deci a fost firesc pentru el să iubească poezia şi s-o scrie. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România. Iubeşte poezia scrisă de Adrian Păunescu şi Constanţa Buzea, dar şi poezia lui Bacovia, Blaga.
Pentru piesele pe care le cântă împreună cu trupa Totuşi scrie versurile, alegând cuvinte care să aibă un mesaj de impact pentru publicul său. Un exemplu este textul numit “Fii tu însuţi!”.
“Eu cred în ce scriu. Muzica pe care o practic, pe care o compun şi o cânt, rock-ul şi folk-ul nu există fără să aibă un mesaj. (…) Realitatea este suficient de dramatică şi la nivel economic, social, istoric sau la nivel personal. Textele frumoase de cântece vin de obicei dintr-o lipsă, dintr-o despărţire, nu dintr-o fericire”, spune Andrei Păunescu citat pe site-ul amintit.
Este cadru didactic la Facultătea de Ştiinţe Socio-Umane din 1998. “Am încercat să formez generaţii de profesionişti. (…) Adrian Păunescu, tatăl meu, a predat la universitate până la finalul vieţii sale. Unul dintre cursuri pe care îl susţineam amândoi îl continui şi astăzi, şi anume ‘Mass media şi cultura. Texte fundamentale’. (…) Experienţa dobândită în presa scrisă şi presa audiovizuală m-a ajutat foarte mult în realizarea cursurilor, deoarece m-am axat pe partea practică, nu doar pe partea teoretică”, este convingerea lui Andrei Păunescu.
În opinia lui, “dacă îţi transformi hobby-ul în profesie, atunci niciodată nu o să simţi că te duci la serviciu”.
“Cred că a fi jurnalist este o meserie din care nu poţi ieşi. De la catedră te poate da afară facultatea, poţi să nu ai cursuri. A fi jurnalist este o stare, chiar dacă nu lucrezi la un ziar sau o televiziune. Tu eşti jurnalist, tu scrii, tu poţi posta online. A fi jurnalist e o vocaţie. Din jurnalist am devenit cadru didactic şi nu invers”, crede Andrei Păunescu.
Andrei Păunescu scrie în revista săptămânală Flacăra a lui Adrian Păunescu, unde semnează o rubrică de studiu al limbii române în mass-media, o analiză polemică şi pamfletară, dar şi pe site-ul www.andreipaunescu.ro.
“Ideea este să îţi pese de societatea în care trăieşti, de ţara ta, ca jurnalist, şi să încerci să schimbi realitatea rea într-una bună sau mai puţin rea. (…) Cel mai important sfat primit de la Adrian Păunescu – să fiu eu însumi, să nu trădez niciodată ţara, să îmi iubesc copiii şi să fiu egal cu mine însumi, adică să nu îmi fie ruşine acasă de ceea ce fac în public”, conchide Andrei Păunescu, citat de site-ul http://presa.spiruharet.ro.
Documentar realizat de Agerpes.
