Soprana Maria Callas (nume la naştere Cecilia Sofia Anna Maria Kalogeropoulos) s-a născut 2 decembrie 1923, la New York, în familia unui farmacist grec.
Tatăl şi-a schimbat numele de familie din Kalogeropoulos în Callas, la câţiva ani după naşterea fiicei sale, Maria. În copilărie Maria Callas a studiat pianul. După divorţul părinţilor ei, în 1936, a locuit împreună cu mama sa şi sora ei în Grecia, unde a urmat studii de canto la Conservatorul Naţional, la clasa profesoarei Elvira de Hidalgo.
A susţinut primul recital într-o producţie a conservatorului cu “Cavaleria Rusticană”, interpretând rolul Santuzzei şi în 1939 a obţinut premiul pentru debut.
Prima sa apariţie importantă a fost în 1941 în “Boccaccio” cu Compania de Teatru Liric, apărând apoi în “Tosca” şi “Fidelio”, potrivit www.imdb.com. Până la izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, a lucrat ca funcţionar la poştă, continuându-şi studiile la Conservatorul din Atena.
Iminentul război a adus-o înapoi în Statele Unite. În 1946, a locuit cu tatăl său la New York. În perioada respectivă a cântat în Chicago, înainte de a se întoarce în Europa în anii de după război.
A primit recunoaşterea internaţională în 1947, pentru interpretarea din “La Gioconda” de Amilcare Ponchielli, la Festivalul de la Verona. Un an mai târziu, la Verona a întâlnit-o Giovanni Battista Meneghini, un industriaş bogat şi un fan avid de operă. Cei doi s-au căsătorit în 1949 şi imediat Meneghini, proprietar al unei fabrici de cărămidă, şi-a abandonat propria afacere pentru a deveni impresarul soţiei sale, Maria Callas.
A continuat să interpreteze roluri dramatice dificile, printre care “Turandot” (G.Puccini) şi “Kundry” (în ”Parsifal” de R.Wagner), până în momentul în care dirijorul Tullio Serafin a convins-o să abordeze repertoriul de belcanto, schimbare ce i-a adus recunoaşterea deplină.
Între 1951 – 1958, a fost angajată cu contract permanent la “Scala” din Milano, unde a obţinut succese răsunătoare cu rolul “Medeea” (din opera lui L.C.Cherubini). A făcut numeroase turnee în Germania (1959, 1962, 1973) şi în Franţa (1963, 1964).
În perioada de glorie, soprana Maria Callas era recompensată cu 100.000 mărci pentru un spectacol. În 1957 l-a cunoscut pe magnatul grec Aristotel Onassis, cu care a trăit o pasionantă poveste de dragoste şi care a pus capăt căsătoriei divei cu Giovanni Battista Meneghini.
A renunţat la scenă la începutul anilor 1960 pentru a trăi alături de Onassis, dar a continuat cu concerte ocazionale. În ciuda problemelor cu vocea, a avut o revenire memorabilă pe scenă între 1964-1965, când a concertat în piesele sale favorite (“Norma” lui V.Bellini, la Paris, şi “Tosca” lui G.Puccini, la Metropolitan). Odată cu cariera ei, a renunţat şi la cetăţenia americană. Relaţia cu Onassis a fost una furtunoasă şi, în cele din urmă, s-a încheiat odată cu căsătoria lui Onassis cu Jacqueline Kennedy, în 1968.
În perioada de pregătire a filmului “Medeea” (1970, în regia Pier Paolo Pasolini), în care a interpretat rolul principal, s-a hotărât să renunţe complet la muzică. În aprilie 1973, a semnat regia filmului “Amurg sicilian” (în colaborare cu tenorul Giuseppe Di Stefano), pelicula constituind debutul regizoral al sopranei. Ultimul ei spectacol public a fost la 11 noiembrie 1975, potrivit sursei menţionate anterior.
A murit la 16 septembrie 1977, la doar 53 de ani, în locuinţa sa din Paris, în urma unui atac de cord. În ciuda unei cariere care a înflorit mai puţin de două decenii, amplitudinea vocii, prezenţa sa scenică, virtuozitatea cu care interpreta rolurile dificile şi personalitatea sa incandescentă şi exigentă o definesc pe Maria Callas ca una dintre cele mai importante şi recunoscute legendele ale operei – o divă prin excelenţă.
Documentar realizat de Agerpres.
Foto: Maria Callas / Facebook
