Anul care se încheie este “al cincilea an consecutiv” în care a fost depăşit pragul de 100.000 de migranţi ajunşi în Europa, a anunţat luna trecută ONU, precizând că alţi peste 2000 de migranţi şi refugiaţi au murit încercând să traverseze Marea Mediterană.
Cifrele sunt în scădere în raport cu anii precedenţi, dar problema migraţiei a continuat să-şi pună amprenta asupra politicii europene, influenţând în măsură semnificativă deciziile şi evoluţiile.
În iunie, Spania s-a oferit în cele din urmă să primească peste 600 de migranţi salvaţi în Marea Mediteraneană de nava umanitară Aquarius şi blocaţi în larg în urma unei dispute cu Italia şi Malta. Italia, unde au acostat, începând cu 2013, circa 700.000 de migranţi, a acuzat în mod regulat Europa că a închis ochii şi a lăsat-o singură în faţa crizei migraţiei.
Disputa cu privire la soarta navei umanitare având la bord 629 de oameni, între care şapte femei însărcinate, 11 copii mici şi 123 de minori neînsoţiţi, a provocat un schimb de replici neobişnuit de dur între Italia şi Franţa. După ce preşedintele francez Emmanuel Macron a denunţat “cinismul şi iresponsabilitatea guvernului italian”, care a refuzat acostarea navei Aquarius, prim-ministrul italian Giuseppe Conte a acuzat la rândul său Parisul de ipocrizie, cinism şi rigiditate.
Totuşi, cei doi s-au întâlnit la Paris la 15 iunie şi s-au declarat în favoarea ideii ca Europa să deschidă centre europene în ţările de unde pleacă imigranţii care vor să ajungă în Europa, în încercarea de reglementare a fluxului de sosiri.
La începutul lui decembrie, organizaţiile neguvernamentale Medici fără Frontiere (MSF) şi SOS Mediterranee, care gestionau împreună Aquarius, au anunţat încheierea operaţiunilor navei pe fondul restricţiilor şi problemelor legale care, conform ONG-urilor, reflectă ostilitatea tot mai mare din partea guvernelor europene faţă de activitatea de salvare a migranţilor. Vicepremierul italian Matteo Salvini, care deţine şi portofoliul de interne şi este adeptul unei poziţii dure antimigraţie, a salutat informaţia, spunând că decizia va duce “la mai puţine plecări, mai puţine veniri, mai puţine decese”.
În joc este supravieţuirea UE
Criza în domeniul migraţiei pune în pericol însăşi supravieţuirea Uniunii Europene, a avertizat la jumătatea lui iunie preşedintele Parlamentului European, italianul Antonio Tajani. “Migraţia pune în pericol însăşi supravieţuirea Uniunii Europene”, a avertizat Tajani într-un mesaj postat pe contul său de Twitter. “Prioritatea este de a bloca plecările în Africa de Nord”, a scris preşedintele PE, care susţinuse anterior în faţa parlamentarilor europeni reuniţi în sesiune plenară la Strasbourg că “urgenţa în domeniul migraţiei necesită o reacţie imediată din partea UE, problema nu poate fi rezolvată la nivel naţional şi nu va fi rezolvată nici de polemicile între statele membre”.
Negocieri maraton la Bruxelles
La finalul unor discuţii maraton la summitul de la sfârşitul lui iunie, liderii statelor din Uniunea Europeană au reuşit să ajungă la un acord privind migraţia care prevede ca statele blocului comunitar să instituie în mod voluntar pe teritoriul lor ‘centre controlate’ pentru migranţii salvaţi pe mare, explorând în acelaşi timp posibilitatea deschiderii de centre pentru migranţi în afara Europei.
Acordul de compromis a fost obţinut în zorii zilei de 29 iunie după mai mult de 12 ore de negocieri, în contextul în care liderii din UE s-au reunit la Bruxelles sub presiunea de a găsi o soluţie la problema migraţiei, care a fost văzută tot mai mult ca un pericol chiar pentru existenţa blocului comunitar. Totuşi, ulterior, nicio ţară africană nu s-a oferit să găzduiască astfel de centre.
La începutul lui iulie, după săptămâni de conflict, Angela Merkel a reuşit să-şi salveze guvernul încheind cu rebelul ministru federal de interne un compromis care a înăsprit considerabil politica germană în domeniul imigraţiei, prevăzând introducerea unor “centre de tranzit” la graniţa dintre Germania şi Austria. Chestiunea s-a aflat în miezul conflictului dintre Angela Merkel, preşedinta Uniunii Creştin Democrate (CDU), şi ministrul Horst Seehofer, liderul formaţiunii-soră a CDU din Bavaria, Uniunea Creştin Socială (CSU), conflict ce ameninţa să arunce în aer şubreda coaliţie guvernamentală germană, instalată la putere cu mari eforturi în martie, la şase luni după alegeri. Seehofer a încercat să-i impună cancelarei o înăsprire a politicii în materie de migraţie, după venirea a peste un milion de solicitanţi de azil în 2015 şi 2016 în Germania şi în contextul ascensiunii extremei drepte germane.
La 29 octombrie, după o serie de eşecuri electorale ale CDU în alegeri regionale, Angela Merkel a confirmat că în decembrie nu va mai candida la conducerea CDU şi că actualul mandat al ei la şefia guvernului de la Berlin este ultimul.
Angela Merkel a jucat un rol esenţial pe scena europeană după anul 2005, ea evidenţiindu-se în special prin gestionarea crizei traversate de zona euro şi prin deschiderea frontierelor Germaniei pentru peste un milion de migranţi. “Asistăm la o continuare a evoluţiei începute odată cu greşelile făcute de Merkel în timpul crizei migraţiei în 2015: erodarea treptată, dar constantă, a puterii sale politice”, a estimat după anunţul cancelarei Carsten Nickel, director al companiei de consultanţă Teneo.
Un pact global controversat şi neobligatoriu cu privire la migraţii
Pactul global cu privire la migraţii a fost aprobat oficial la 10 decembrie, la Marrakech (Maroc), în faţa reprezentanţilor celor aproximativ 150 de ţări reuniţi în conferinţă interguvernamentală. În luna iulie, toate cele 193 de ţări membre ale ONU, cu excepţia SUA, au finalizat textul pactului, care nu are un caracter obligatoriu. De atunci însă, pactul a devenit ţinta criticilor politicienilor europeni de extremă dreapta care susţin că el poate duce la noi valuri masive de migranţi către Europa. Au decis să nu vină la reuniunea din Marrakesh Italia, Austria, Bulgaria, Ungaria, Polonia, Republica Cehă, Slovacia, Estonia, Letonia, Elveţia, Australia, Israel şi Republica Dominicană. În ce le priveşte, SUA s-au retras din procesul de elaborare a Pactului afirmând că acesta conţine dispoziţii contrare politicii privind migraţia a preşedintelui Donald Trump. În Belgia, divergenţele legate de acest pact au condus la o criză.
Pactul consemnează atât principii – apărarea drepturilor omului, ale copiilor sau recunoaşterea suveranităţii naţionale – cât şi propuneri pentru ajutarea ţărilor să facă faţă migraţiei, cum ar fi schimbul de informaţii şi expertiză, integrarea migranţilor etc. El interzice totodată detenţiile arbitrare şi nu autorizează arestările decât ca ultimă soluţie. Ţările care îl contestă acuză în principal faptul că documentul nu stabileşte o delimitare clară între migraţia legală şi cea ilegală, consolidează drepturile migranţilor şi include migraţia printre drepturile omului, fapt ce ar încuraja acest fenomen.
La 16 decembrie, circa 5.500 de persoane, potrivit poliţiei au luat parte la Bruxelles la “Marşul împotriva Marrakech”, la apelul dreptei şi extremei drepte flamande. Demonstranţii au aruncat cu pietre şi alte obiecte în clădirea Comisiei Europene, poliţia a folosit gaze lacrimogene şi tunuri cu apă pentru a-i linişti pe protestatarii violenţi şi cel puţin 90 de persoane au fost reţinute în timpul protestelor. Protestatarii au cerut prioritate pentru “propriii noştri cetăţeni”, închiderea frontierelor şi demisia premierului Charles Michel.
Migranţii divizează opinia publică
Un sondaj realizat de Pew Research Center şi publicat la 10 decembrie a arătat că o majoritate importantă de persoane la nivel global doresc ca ţările lor să nu mai primească migranţi şi, în acelaşi timp, să nu fie o sursă de emigraţie. Conform sondajului, mai puţin de o treime dintre respondenţi, în toate cele 27 de state incluse în anchetă, au declarat că ţara lor ar trebui să permită venirea mai multor imigranţi. În Europa, majoritatea respondenţilor din Grecia (82%), Ungaria (72%), Italia (71%) şi Germania (58%) au declarat că ţările lor ar trebui să reducă imigraţia sau chiar să nu o mai permită deloc.
Totuşi, “este o iluzie să credem că vom putea opri şi întrerupe fluxurile migratorii, iar dorind să facem asta, vom sfârşi făcând ce este mai rău” – au avertizat la sfârşitul lui septembrie circa 150 de personalităţi, intelectuali şi artişti din Franţa, lansând un “manifest pentru primirea migranţilor” şi respingând orice concesie faţă de ideile extremei-drepte. “În deceniile următoare, migraţia se va extinde, voluntar sau constrâns”, iar “refugiaţii împinşi de războaie şi dezastrele climatice vor fi mai numeroşi. Ce vom face? Vom continua să închidem graniţele şi să îi lăsăm pe cei mai săraci să îi primească pe cei foarte săraci? Este nedrept din punct de vedere moral şi stupid din punct de vedere raţional”, consideră semnatarii “manifestului”.
Iar de la Vatican, Papa Francisc – care a făcut din apărarea migranţilor un punct central al pontificatului său – i-a condamnat pe liderii naţionalişti care dau vina pe migranţi pentru problemele ţărilor pe care le conduc şi i-a acuzat că ei sunt cei care au stimulat neîncrederea în societate prin faptul că urmăresc câştiguri necinstite şi prin adoptarea de politici xenofobe şi rasiste, în mesajul pregătit pentru Ziua Mondială a Păcii pe care Biserica Catolică o celebrează la 1 ianuarie şi trimis şefilor de stat şi de guvern şi organizaţiilor internaţionale.
Documentar realizat de Agerpres
