Cred că este datoria noastră, a tuturor, să apărăm și să practicăm libertatea de gândire și de exprimare.

NIMENI, nici prietenii, nici dușmanii, nici guvernele, nici Facebook nu trebuie să ne dicteze ce avem voie să gândim sau să vorbim, ce subiecte să abordam și ce nu.

Putem greși, desigur. Nu putem avea cu toții dreptate în același timp pe același subiect. Ba mai mult, de cele mai multe ori ne înșelăm, pentru că judecăm parțial, nu avem toate argumentele, nu vedem problema din toate unghiurile.

Prostia nu ne ocolește pe niciunul. Prostia însemna uneori prejudecată, alteori lipsa de informare sau lipsa de viziune. NImeni nu scapă de ea.

Prostia, odată recunoscuta și asumată, este de cele mai multe ori primul pas spre înțelepciune.

Dușmanul real, împotriva căruia trebuie luptat însă nu este prostia, ci atașamentul față de prostie, cel visceral, total. De obicei însoțit de răutate și resentiment.

De aceea, unor oameni trebuie să li se semnaleze când se află într-o situație ca asta. Spre binele lor și al tuturor. Nu cu scopul de a jigni, ci de a le da o șansă de vindecare.

CITEȘTE ȘI:  Pariul lui Pascal

Dar este preferabil să folosim argumente, în loc de înjurături. Ceea ce credem nu devine adevărat în mod magic prin urlete, sau prin violență, prin mașini incendiate și magazine devastate.

Este de asemenea datoria noastră să criticăm idei și ideologii periculoase, chiar dacă sunt îmbrățișate la un moment dat de prieteni sau rude apropiate.

Dușmanul împotriva căruia luptăm nu sunt oamenii, ci ideologia, adica a trai in conformitate cu teoriile si experientele altora, fara a avea propriile convingeri. De aceea e bine să examinăm ce credem și ce spunem, pentru a evita să ajungem în categoria idioților, utili ai cauzelor pe care nu le înțelegem

Ad