Statele Unite se află de doi ani într-o psihodramă de nimeni dorită, dar, probabill, necesară pentru dezintoxicarea unei societăți care a abuzat de prea multă corectitudine politică. Actorul principal este Donald Trump.
De la sfârșitul anului trecut, pshihodrama cu președintele cel mai bogat din istoria Statelor Unite traversează un episod fierbinte al cărui final este greu ori imposibil de bănuit.
Blocarea parțială a activității guvernamentale (shutdown) din cauza conflictului cu democrații, referitor la zidul promovat cu ardoare de Trump la granița cu Mexicul, este cel mai recent dintre subiectele care divizează opinia publică americană. Democrații, majoritari în Camera Reprezentanților, refuză constant să aprobe finanțarea construirii lui, și negocierea pentru realizarea unui compromis se află într-un punct mort.
Un ultim sondaj din 11 ianuarie 2019 realizat de Server Reporting Services (SSRS) pentru CNN arată că majoritatea americanilor (57%) evaluează negativ activitatea președintelui lor la jumătatea madatului și că doar 37% sunt satisfăcuți. Procentajul acesta din urmă, potrivit sonaajelor Gallup, este cel mai scăzut în raport cu președinții predecesori, din ultimele decenii, de la Dwight Eisenhower (70%) la Barack Obama (46%).
Diferența dintre numărul criticilor și cel al partizanilor lui Donald Trump este categorică și tendința este să se accentueze și mai tare căci cu o lună în urmă (6-9 decembrie 2018) era mai mică (52% -39%). Este o tendință se pare stabilă fiindcă americanii, dezaprobă, tot majoritar, ideea zidului (56%) și-l consideră pe Trump ca fiind principalul răspunzator pentru shutdown (55%).
Totuși, ceea ce caracterizează perioada Trump este după cum s-a remarcat, stabilitatea bazei sale electorale. Chiar dacă această bază este minoritară, din faptul că numărul susținătorilor lui Trump nu a coborât niciodată sub 35% și nu a depășit niciodată 45% – așadar o diferență de 10 procente – se vede foarte bine că președintele american poate conta pe loialitatea unei mase de susținători indefectibili care nu se lasă impresionați negativ de contradicțiile și defectele sale și care îi apreciază din plin eficacitatea și stilul neortodox de guvernare.
La alți președinți dinaintea lui, variațiile erau mult mai ample, media se stabilea la 28 de procente. Existau deci urcușuri și coborâșuri severe în percepția publică pe care Donald Trump nu le-a cunoscut.
Imaginea lui după peste 700 de zile de guvernare nu este fundamental alta decât cea din primele zile ori săptămâni petrecute la Casa Albă. Donald Trump, până la jumătatea mandatului său, s-a dovedit mereu egal cu sine în bine ori în rău și, în mod logic, se poate presupune că la fel va fi și în 2020 – dacă între timp democrații nu vor juca, inspirat ori nu, cartea suspendării lui din funcție.
Dar disputa cu Congresul pe tema zidului poate complica mult evoluția evenimentelor. Căci nu e vorba de un simplu zid, ci de un obiectiv infrastructural important și costisitor, ale cărui utilitate și legitimitate morală, deputații și senatorii democrați le contestă fără încetare.
Se poate discuta ore întregi despre urgența, eficacitatea, costurile, consecințele pentru mediul înconjurător etc ale acestui zid care în final ar trebui să fie lung de 3100 km, dar dincolo de toate temele abordabile se impune una ce poate explica și justifica intransigența ambelor tabere: lupta pentru putere în perspectiva alegerilor viitoare, plasarea într-o poziție de forță. Ea pare mai importantă decât apărarea unor opțiuni și mai importantă chiar și decât politica față de imigranții clandestini.
Căci cel care cedează acum – Donald Trump ori democrații – cedează anticipat, cu mare probabilitate, și succesul în alegerile prezidențiale din 2020.
Potrivit unor comentatori, democrații moderați în frunte cu Nancy Pelosi, președinta Camerei Reprezentanților, nu sunt entuziaști la ideea de a-l destitui pe Donald Trump tocmai din cauza loialității susținătorilor lui.
Destituirea lui Trump ar semnifica pentru cel puțin o treime din electorat, un fel de lovitură de stat și pentru ei ar fi deci nelegitimă. Singurul mod în care Donald Trump poate fi înfrânt irevocabil este prin competiție electorală. El trebuie să piardă în 2020 ceea ce a câștigat în 2016, și anume imaginea pe care a reușit s-o vândă unei mari părți a electoratului american, de adversar al elitei oficiale, de susținător și protector al clasei de mijloc și de apărător naționalist al identității americane, amenințate de imigranți.
Dacă Donald Trump reușește să impună Congresului finanțarea zidului, prestigiul lui va deveni incontrolabil. Foarte mulți alegători vor fi convinși că el e aidoma unui lider providențial, capabil să găsească soluții chiar și la cele mai complicte probleme și chiar împotriva celor mai puternici și mai influenți adversari.
Dacă însă pierde, el va deveni vinovat pentru declanșarea unui conflict și a unui blocaj guvernamental inutile și păgubitoare. Economia americană a pierdut deja peste trei miliarde de dolari din cauza shutdown-ului, alte milioane se adaugă de la o zi la alta și în caz de cedare, imaginea lui Donald Trump de lider puternic ar fi ruinată. În poziția atât de detestată de loser, el ar rata, cu siguranță, șansa de a-și reînoi mandatul pentru încă patru ani.
Democrații, în schimb, ar fi considerați ca un partid cu multă responsabilitate față de finanțele țării și de valorile fondatoare ale Statelor Unite. Li se va acorda meritul de a fi apărat democrația americană împotriva unui președinte cu veleități dictatoriale și, în mod firesc, viitorul președinte va fi ales din rândurile lor.
Chiar dacă Donald Trump amenință constant cu decretarea stării de urgență ce i-ar conferi puteri excepționale, lucrurile nu sunt atât de simple pe cât și-ar dori.
SUA este totuși o mare și veche democrație și accesul la puterea absolută este posibil doar cu respectarea unor severe norme constituționale. Așa încât, cheia deznodământului se află în afara Congresului și a Casei Albe, în reacția opiniei publice majoritare.
Reacția aceasta începe să se contureze ca fiind defavorabilă lui Trump, deocamdată mai ales în sondaje, dar ea se poate radicaliza într-o mișcare amplă de protest. În timp ce, în anul de grație 2019, democrații și Donald Trump se bat cu argumente, statistici și artificii retorice, și unii și alții privesc îngrijorați spre 2020.
