Ațâțătorii și ațâțații

Prietenii de pe Facebook sunt interesați de politică. Ei se împart în două mari categorii: ațâțătorii și ațâțații.

Cei din prima categorie par să posteze informații politice, dar mai ales comentarii, știind cum vor reacționa cei din a doua categorie.

Aceștia, precum peștii mici luați de curent, cad mereu în plasă. Asta înseamnă că citesc ce citesc și odată se enervează, fac clăbuci la taste și aruncă texte cât toate zilele la comentarii, dezlânate, pline de greșeli și adeseori presărate cu expresii mai speciale, din acelea care trebuie ferite de ochii copiilor.

Apar apoi susținători ai ambelor tabere, care croșetează în continuare răspunsurile la răspunsuri.

E ca în povestea gâștei cu pene de aur: cum se atinge unul de comentariile la postare, cum se lipește de ele și nu se mai poate dezlipi până ce nu produce și el unul.

***
Din seria mișcărilor feministe. Cică un nene din Franța – nu spui cine, persoană importantă – a zis că lui nu-i plac doamnele de peste 50 de ani.

Păi cine ești tu, urâtule… ca să faci afront la femeile serioase?

L-au tocat de la creștet la tălpi, insistând pe părțile intime (că de-acolo vin toate problemele).

Nu mi se pare corect. Adică nu mai poate omul să spună ce simte… unde o să ajungem? Ca și cum femeilor le-ar plăcea moșii de bunăvoie și fără bani în cont. Asta la amicii canadieni, fiindcă la români misoginismul merge mână în mână cu umorul – bancuri cu iubite, neveste, soacre, blonde sar de peste tot ca lăcustele din iarbă – și deci nu poate fi atacat. Că dacă simț al umorului nu ai, nimic nu ai.

***

Privesc un video al unui fermier care s-a hotărât să nu-și mai trimită văcuțele la abator convins fiind că au și ele sentimente și emoții. Omul, de altfel, e vegetarian. Și a găsit un fel de rezervație naturală unde au fost plasate, urmând să-și ducă acolo viața în liniște și libertate până la adânci bătrâneți.

În video, omul explică faptul că moștenise ferma de la părinți și că de fiecare dată când vindea vacile pentru abator se simțea ca un trădător. Acum, spunea el, va fi mai sărac, în mod sigur, dar cu mult mai fericit.

Această poveste a strâns pe Facebook 4.1k de comentarii. Unii îi cântă în strună, îl felicită și informează cu privire la reușitele personale în materie de renunțare la carne. Alții jură că știu exact ce simt vacile când sunt duse la abator, în vreme ce alți comentatori, mai nuanțați, susțin că cei mai vinovați sunt măncătorii de iepurași.

Sunt și câțiva internauți ecologiști care slăvesc natura și dau sfaturi temeinice de protejare a ei.

Cei din tabăra adversă ajung însă mai departe. Unii reacționează vehement, ca și cum vacile cu pricina le-ar fi fugit direct din farfurie.

Alții îi acuză pe vegetarieni de ipocrizie, fiindcă își cumpără haine făcute cu păr de câine, iau mobile de la Ikea, taie legume și nasc copii. Un altul îl acuză pe fermier că risipește averea familiei, debarasându-se de vacile părintești, iar altul îi spune pe șleau că e un incapabil și un leneș.

Se aruncă în luptă vitaminele B12 și K, câinii și pisicile, rostul omului și al animalelor pe pământ, extincția.

Și în vremea asta, vacile care au declanșat totul stau și rumegă liniștite pe undeva!

Ultimele articole

Articole similare