„Ne temem de ruşi mai tare decât de prostia noastră”. Afirmaţia îi aparţine lui Mircea Druc, primul premier al Republicii Moldova şi membru de drept în ultimul guvern al URSS.

Embed from Getty Images

Prounionist şi apărător al românilor din spaţiul ex-sovietic, Mircea Druc a vorbit, într-un dialog pe care l-am avut în urmă cu aproape un deceniu, despre partea nevăzută a politicii Kremlinului, precum şi despre greşelile diplomatice ale Bucureştiului. Dar mai întâi să vedem ce s-a întâmplat, zilele trecute, în Republica Moldova.

Alegerile pentru Parlamentul de la Chişinău s-au încheiat duminică şi au lăsat în urmă câteva constatări triste pentru viitorul micului stat românesc dintre Prut şi Nistru. Prima dintre acestea vizează influenţarea rezultatului final al scrutinului, de o manieră fără precedent, prin turism electoral şi mită.

Protagoniştii ilegalităţilor observate de către trimişii străini au fost oamenii preşedintelui prorus Igor Dodon şi cei ai oligarhului Vladimir Plahotniuc. Partidele celor doi, PSRM şi PDM, vor deţine majoritatea în Parlament (67 de deputaţi din 101) şi vor forma, probabil, o coaliţie de guvernare.

Embed from Getty Images

Pentru prima dată în Republica Moldova, cei 101 deputați sunt aleși în baza unui sistem electoral mixt, puternic contestat de opoziţia prooccidentală. Pentru 50 de deputați s-a votat, ca și până acum, pe liste de partid, iar pentru ceilalţi 51 individual, în cadrul a 51 de circumscripții uninominale.

Alegătorii din Transnistria, zonă controlată de Rusia, au fost transportaţi cu autobuzele să voteze, de către partenerul de afaceri al lui Plahotniuc, miza fiind obţinerea a două mandate de parlamentar „independent”. Oamenii din regiunea transnistreană, care au fost aduși organizat la secțiile de votare, confirmă că au primit câte 20 de dolari în schimbul unui vot pentru un candidat anume. Declarațiile au fost făcute exclusiv pentru Jurnal TV.

De altfel, Partidul Democrat al lui Vladimir Plahotniuc încearcă în aceste zile să-şi asigure, prin jocuri de culise şi negocieri cu eventuali „fugari” de la alte partide, majoritatea mandatelor din legislativul de la Chişinău. Dacă va reuşi, oligarhul Plahotniuc va deveni prim-ministru, un vis mai vechi pe care nu l-a putut realiza în 2015, atunci când fostul preşedinte Timofti a refuzat să-l numească, la presiunea ambasadelor occidentale.

CITEȘTE ȘI:  Lipitorile

„Nici în Rusia nu se fură aşa”

Embed from Getty Images

De partea cealaltă, coaliţia prooccidentală ACUM, condusă de Maia Sadu (fost candidat la preşedinţia republicii) şi Andrei Năstase, a obţinut locul al doilea în alegeri, cu 26,84% din voturi, însă va fi a treia formaţiune ca număr de mandate parlamentare. Practic, singura şansă a coaliţiei ACUM de a ajunge la guvernare este reluarea alegerilor parlamentare în vara acestui an, odată cu cele locale, în cazul în care nu se va constitui o majoritate parlamentară.

De remarcat şi faptul că Partidul Liberal al fostului primar la Chişinăului, Dorin Chirtoacă (prounionist), a fost departe de a atinge 6% din sufragii, pragul electoral de accedere în Parlamentul de la Chişinău. Aşadar, România pierde un important partener de dialog la Chişinău, liberalii dând chiar şi preşedintele interimar al republicii, în 2009, în persoana lui Mihai Ghimpu.

Conferenţiarul universitar Armand Goşu, doctor în istoria Rusiei la Universitatea din Moscova, susţine că este o diferenţă între vechiile campanii electorale din Republica Moldova şi cea care tocmai s-a încheiat. „Ce s-a întâmplat în ziua votului e halucinant. S-a furat masiv. Nici în Rusia nu se fură la vot cum s-a furat acum în Republica Moldova. Putin poate să fie invidios pe Plahotniuc. Să ia lecții de la oligarhul moldovean”, a declarat Goşu, în cadrul unui interviu acordat contributors.ro. Pentru mai multe detalii, accesaţi următorul link.

Primul demnitar care i s-a adresat lui Gorbaciov cu „domnule”

George Rădulescu de vorbă cu Mircea Druc
George Rădulescu de vorbă cu Mircea Druc

Licenţiat în psihologie al Universităţii de Stat „Lomonosov” din Moscova, Mircea Druc (astăzi, 77 de ani) a fost „prins” de prăbuşirea URSS în fruntea Consiliului de Miniştri al Republicii Sovietice Socialiste Moldova.

Astăzi trăieşte de partea cealaltă a Prutului, în România, şi spune că, dacă n-ar fi plecat din Basarabia şi şi-ar fi continuat politica prooccidentală, ar fi fost asasinat.

CITEȘTE ȘI:  Igor Dodon prezintă planul său pentru Moldova

„Unii credeau că sunt nebun. Uitaţi-vă, de pildă, la un interviu pe care l-am acordat în 1990 unei publicaţii germane, în care vorbeam despre integrarea europeană de la Atlantic până la Ural, despre inevitabilitatea destrămării imperiului sovietic şi despre revenirea treptată a României în graniţele de dinainte de 1940”, îşi aminteşte Mircea Druc, care consideră „firesc” faptul că Moscova a cerut destituirea sa.

Mihail Gorbaciov voia să păstreze, cu orice preţ, Uniunea Sovietică, mai spune fostul prim-ministru al RSSM. În acest scop pregătise chiar un referendum şi un tratat de reînnoire a Uniunii Sovietice.

„Păcat că Bucureştiul s-a grăbit să semneze cu vechea URSS un tratat de prietenie şi cooperare! Eu, împreună cu balticii şi susţinut în surdină de oamenii lui Elţîn, torpilam această „iniţiativă salvatoare”, în concepţia lui Gorbaciov”, a afirmat Mircea Druc, referindu-se la „graba” cu care regimul Iliescu a semnat acel tratat.

„La şedinţa de guvern a URSS de la Kremlin, am fost primul care i s-a adresat lui Gorbaciov cu apelativul „domnule preşedinte” în loc de „tovarăşe preşedinte”. A fost şocant pentru toţi, care au rămas tăcuţi până când ministrul finanţelor de atunci a spus: „Ei, aşa-i moda la ei acolo, la moldoveni!” Au râs cu toţii şi am depăşit momentul”, îşi mai aminteşte Mircea Druc.

Puteți citi aici dialogul integral cu Mircea Druc, „La masa Adevărului”.

Entuziasmul unioniştilor din anii `90 pare a fi astăzi istorie, în contextul unei populaţii sărăcite şi demoralizate, pe ambele maluri ale Prutului, dar în special în judeţele Republicii Moldova.

În plus, revenirea Rusiei la „masa de joc” din spaţiul ex-sovietic transformă această regiune într-una „tampon”, între Uniunea Europeană şi lumea ruso-asiatică. Singura şansă de revenire a Basarabiei în spaţiul european, cărui îi aparţine de drept, ar fi o nouă politică de extindere a UE, de data această bazată de o voinţă reală şi pe o serie de paşi concreţi de motivare a populaţiei.

Ad