Pastila cu frica-n sân

Nu te doare nu te legi, nu te mâncă, nu te freci (strigătură din nordul Bucovinei)

Trăiesc o perioadă în care nu trece o zi fără ca media să nu vorbească despre acțiunile, bune sau rele în funcție de sursa informației, ale administrației Trump, sau dacă consult presa de pe malurile Dâmboviței, cum se poate face democrație de tip sovietic în țara lui Dragnea.

Din dorința de diversificare, am încercat să citesc mai mult partea de jos a paginilor și din întâmplare am găăsit un titlu ce mi-a dat de gândit și care sună cam așa: ”Industriei farmaceutice începe să-i fie foarte frică de reformă de la Ottawa”.

Mai să fie, nu mi-aș fi închipuit niciodată că marii industrii farmaceutice poate să-i fie vreo dată frică de ceva.

Nu sunt ei cei care au toate soluțiile miracol pentru generația care nu vrea nici în ruptul capului să îmbătrânescă? Și dacă totuși o s îmbătrânim și vor începe junghiurile, bolile și toate alea, cine, dacă nu farmacia, ne va salva și ne va prelungi agonia cu munți de pilule. repartizate democratic pe tot continentul?

Continui lectura și descopăr că aici la noi, în țară Canada, medicamentele pe rețetă sunt printre cele mai scumpe din lume, mai exact suntem pe locul doi după Statele Unite ale unei anumite Americi.

Pentru ca aceste prețuri să nu fie văzute la adevărata lor nesimțire, guvernele au decis acum mai bine de douăzeci de ani să instaureze regimuri colective de asigurări medicamente, asigurări ce fac ca aparent să plătim doar o fracțiune din prețul reclamat de farmacii.

Doar că ceea ce nu vi se spune, dar toată lumea ar trebui să înțeleagă, e că diferența de preț tot noi plătitorii de taxe o plătim, dar de o manieră indirectă.

Datorită promisiunilor electorale, încă din mai 2017, guvernul federal încerca să dezamorseze această bombă cu întârzâiere, drept pentru care a elaborat un plan de revizuire a prețurilor la medicamente , așa numitul program:« Protéger les Canadiens des prix excessifs des médicaments ».

Acest program trebuia să fie efectiv din ianuarie anul curent, dar până acum presiunile marilor corporații farmaceutice au împiedicat acest lucru.

Unchiul Sam e decis să-și păstreze beneficiile cu orice preț, drept care amenințările cu represalii nu lipsesc din negocieri, spune același articol.

Cum adică să vrei să scazi prețurile, spun reprezentații companiilor, cine se va mai ocupa de cercetare și dezvoltare în domeniul bolilor de tot felul?

Dar dacă e așa, și asta tot din articol v-o redau, atunci de ce drăguțele corporații, vin cu oferte de reducere de aproape zece miliarde de dolari, doar doar guvernul canadian să renunțe la revizuirea prețurilor?

Pe cine mai știți capabili de asemena ofertă, sau mai bine spus, care e de fapt adevărata miză a jocului?

Părerea mea e că marile corporații au mâna destul de lungă și își amintesc foarte bine și de prieteni și de dușmani când vine vremea alegerilor.

Dacă e să mă iau după teoria conspirației internaționale, cel mai simplu mijloc de a produce profituri, dificil de calculat datorită monstruozității cifrelor, e să modifici puțin parametrii anumitor boli și peste noapte te-ai ales cu noi milioane de bolnavi care tocmai au mare nevoie de pastilele pe care le-ai fabricat.

Dar astea sunt doar teorii ce nu pot fi verificate, deci neadevărate.

Acum încep dintr-o dată să simt așa, că mă ia cu leșin și tensiunea face să-mi vâjâie urechile. Cred că e mai bine să nu mai voresc de rău fabricanții de hapuri, până la urmă sunt și ei oameni nu-i așa?

Petru Cotnareanu
Petru Cotnareanu
Petru Cotnăreanu este născut în dulcea Bucovină, sub poale de Rarău, trecut prin informatica preistorică şi prin ceva şcoli din Québec. În prezent sfătuitor auto­rizat pentru banii altora (de banii lui se ocupă soţia). Iubeşte lucrurile simple şi cinstite şi ia în glumă o artă tare grea, cum e cea a scrisului.

Ultimele articole

Articole similare