Criticul şi istoricul de film Tudor Caranfil a încetat din viață

Criticul şi istoricul de film Tudor Caranfil a murit sâmbătă dimineaţă, la vârsta de 88 de ani.

Anunțul a fost făcut de criticul de film Irina Nistor.

“S-a întâmplat azi dimineaţă, pe 23 martie. (…) S-a stins pur şi simplu şi ne-a lăsat, întâi de toate, filmele mute, şi cred că o să-i întâlnească pe toţi cei pe care ne-a ajutat să-i cunoaştem de-a lungul timpului. Ne-a lăsat ‘Vârstele peliculei’ scrise şi filmate, o pasiune mare pentru film şi tot ca moştenire ne-a lăsat un regizor, pe Nae Caranfil”, a spus Irina Nistor.

Ea a subliniat că decesul lui Tudor Caranfil a venit mult prea repede după dispariţia unui alt mare nume al culturii româneşti, regizorul Radu Penciulescu, care a murit joi seară. “Sunt generaţii din acestea, sunt oameni care am vrea să fie nemuritori”, a mai spus Irina Nistor.

Tudor Caranfil s-a născut la 14 septembrie 1931 la Galaţi. A studiat filosofia la Universitatea din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1957 cu diplomă de merit.

În 1962 a inaugurat “Seara prietenilor filmului”, prima formă a Cinematecii Române. Din 1966 a publicat o serie de volume de istorie a cinematografiei, dintre care putem nota: “Istoria filmului în capodopere” (patru volume, 1982-1998), “Cetăţeanul Kane”, “Romanul unui film” (1978), “În căutarea filmului pierdut” (1988, distins cu premiul ACIN), “Dicţionar universal de filme”, “Dicţionar de filme româneşti” (2002), “Istoria cinematografiei în capodopere. Vârstele peliculei. De la ‘Cetăţeanul Kane’ la ‘Trăiască Mexicul!’ (1939-1979)” mai notează www.cinemagia.ro.

Dintre emisiunile iniţiate de Tudor Caranfil amintim: “Vârstele peliculei”, “Istoria unei capodopere”, “Dicţionar cinematografic”, “Amfiteatrul artelor”.

“Ştiu că întotdeauna mergeam cu el şi avea un buletin care ţinea până în două mii cincizeci şi nu ştiu cât, şi acum o săptămână mi l-am schimbat şi eu pe al meu şi tot aşa e până în 2079, o să fac 122 de ani, şi de câte ori călătoream împreună, toţi din străinătate se uitau foarte ciudat la buletinul lui, dar el era foarte mândru. Am călătorit foarte mult cu el la Berlin, la Cannes, la Namur, şi era fascinant. Mergeam mult pe jos, făceam plimbări lungi după filme şi discutam, chiar şi în contradictoriu. Era o plăcere să discuţi cu el”, a rememorat Irina Nistor.

“Nu mai era o persoană publică în momentul ăsta, adică nu mai aveam o emisiune sau ceva de genul ăsta, şi faptul că lumea nu şi-a pierdut memoria, asta este cea mai bună descriere că lumea nu l-a uitat”, a mai spus Irina Nistor, citată de Agerpres.

P. R.
P. R.
Articolele semnate cu P.R. provin de la agențiile de presă cu care lucrăm sau din surse publice.

Ultimele articole

Articole similare