Abia ieşit din adolescenţă, nu reuşeam să înţeleg cum se poate ca adulţii să se ia la bătaie. Asistasem uimit la o încăierare dintr-o piaţă bucureşteană şi mă întrebam ce-o fi fost în capul protagoniştilor atunci când au început să-şi care palme şi pumni.

La acel moment nu avem „experienţă de viaţă”, nu ştiam ce fel de trecut cărăm cu toţii în spate şi nici ce viitor ne aşteaptă. Mi se părea incredibil că scene „de curtea şcolii” se petreceau într-un spaţiu populat de adulţi. Mai târziu aveam să înţeleg că tocmai din cauză că aşa ceva era posibil în curtea şcolii devenea posibil şi în societatea adultă.

La acea vreme, în România, începeau să se manifeste deplin efectele animalizării din anii `80, când oamenii se călcau în picioare la cozi pentru o bucată de carne sau pentru două portocale. În paranteză fie spus, astăzi mi se întoarce stomacul pe dos când văd, în Quebec, afişe ale unor partide comuniste.

Aşadar, în România anilor `90 multe şcoli aveau regim de penitenciar, cu profesori abuzivi, „educaţi” într-un sistem care se prăbuşise brusc şi care-i lăsase complet dezorientaţi. Găşti de neisprăviţi făceau „razii” prin clase, agresau copii mai mici sau le furau lucrurile, totul fără nici cea mai mică reacţie din partea profesorilor sau a oamenilor responsabili cu paza.

Poliţia nu exista decât formal, ca un concept abstract, fără nicio utilitate practică. Ba chiar, victimă fiind, riscai să fii amendat sau învinovăţit ad-hoc, dacă îndrăzneai să deranjezi „organul” cu vreo sesizare.

Fiecare trebuia să înveţe să se descurce cum putea, de cele mai multe ori fără să respecte nicio regulă. Libertatea fusese înţeleasă în cel mai greşit mod cu putinţă şi asta avea să ne coste mai târziu. Ceea ce se întâmplă astăzi în România este consecinţa haosului din anii `90 când fiecare „se descurca” după modelul patentat un deceniu mai devreme.

Medicul Costache Botezatu (68 de ani) a fost agresat zilele trecute de un interlop, chiar în clinica privată la care lucrează în Galaţi, din cauză că i-a cerut neisprăvitului să nu-l deranjeze în timpul unei consultaţii. Interlopul este suspectat că furnizează „marfă” reţelelor de prostituţie din Austria şi Elveţia, iar autorităţile nu par foarte deranjate de acest lucru. De altfel, în urma incidentului, interlopul a primit o amendă pentru tulburarea liniştii publice.

Dar povestea medicului gălăţean de abia acum începe. Omul a postat pe o reţea de socializare imaginile cu agresiunea, surprinse de camerele de luat vederi amplasate în clinică. Majoritatea covârşitoare a comentariilor la postarea sa erau în favoarea agresorului. „Cetăţenii” etalau o gamă largă de păreri, de la exprimarea satisfacţiei pentru pedepsirea unui medic şi până la bănuiala că „i-o fi spus el ceva”.

„Din peste 2000 de comentarii, cel puţin două treimi conţin acuzaţii la adresa medicilor. Ar fi fost interesant să vedeţi cum suntem priviţi şi ce ni se doreşte – puşcărie, mutilare, moarte. Am realizat prăpastia care se cască între slujitorii unei profesii şi restul populaţiei – o populaţie îndobitocită, manipulată de politicieni şi de mass-media, incultă, dornică de senzaţii tari şi sânge”, a declarat pentru „Adevărul” medicul Costache Botezatu. El a şters imaginile cu agresiunea la care a fost supus şi a tras un semnal de alarmă pe care, cu siguranţă, nimeni nu o să-l ia în seamă: educarea unei societăţi se realizează într-un timp mult mai lung decât cel necesar pentru distrugerea ei.

Ceea ce se întâmplă astăzi în România nu este o glumă sau o farsă a istoriei. Analizând cu atenţie trecutul, aproape ajungi să crezi că este ceva programat în „laboratoare oculte”. Degradarea fără precedent a societăţii româneşti şi migraţia a peste patru milioane de oameni în afara graniţelor ţării îşi au rădăcinile în experimentul comunist la care a fost supusă România după 1945.

Apropo: ştiaţi că 9 martie a fost declarată „Zi a Deţinuţilor Politici Anticomunişti din perioada 1944-1989”? Nu, 9 martie nu este „ziua bărbatului”, cea care urmează sărbătorii comunistoide de 8 martie.

La 9 martie ar trebui să ne reamintim că elita României a fost exterminată în temniţe sau alungată în exil. Tot atunci am putea face un efort de îndreptare morală, propunându-ne măcar un mic gest: să renunţăm la comentariile stupide de pe Facebook.

Ad