Nu miroase a cozonac. În jur, nu miroase a cozonac. Miroase doar a vieți diferite.
E multiculturalism. Un vecin este chinez, un vecin marocan, un vecin este somalez… Și, da, nu miroase a cozonac!
Cauți vopsea pentru ca și tu să poți, departe, construi un Paște ca acasă. Cauți mult pentru că nu se găsește peste tot. Pentru că vecinul chinez, somalez, marocan, indian nu îți poate da și ție puțină vopsea de ouă. Și găsești până la urmă la un magazin grecesc. Și cât te mai bucuri. Îți spui, măcar ouă roșii să faci. Ca acasă. Dar totuși nu miroase a cozonac!
Și te îndărătnicești, chiar dacă e frig și plouă, să mergi să iei lumină. Acolo sunt cei ca tine. Cei de acasă. Biserica e plină. Oameni veniți de peste tot. Dar sunt din țara ta. Îi privești pe fiecare și încerci să le descifrezi povestea, venirea, trăirea. Unii aduc cozonac la sfințit. Au făcut cozonac. Au făcut și ouă roșii. Deci și ei au căutat. Sunt sigură că nici în jurul lor nu mirosea a cozonac.
Te simți bine acolo cu ei. Și ni se dă lumină. Luăm unul de la altul și ne privim blând în ochi și ne spunem apăsat și cu dor de-acasă: Hristos a Înviat!
Dar am mai spus o dată când a fost miezul nopții acasă la noi. Noi spunem de două ori. Noi, emigranții transatlantici.
O spunem apăsat pentru că în recunoașterea adâncă că Hristos a Înviat purtăm în gând părinți, prieteni, rude…toți cei de-acasă. E un „Hristos a Înviat” care poartă toate rupturile trăite. Dar acum, suntem bine.
Și cântăm. Îi privesc. Cântă uitându-se la lumina lumânării. Cred că fiecare are în gând o mamă, un tată, o soră, un prieten drag.
Și iarăși ne despărțim. Fiecare își ia Lumina și pleacă. Ne ducem fiecare la casele noastre. Acolo unde nu miroase a cozonac în jur.
Avem nevoie de solidarități. În emigrație, construim un Paște din bucăți. Fiecare cum poate. Unul a făcut cozonac, altul nu. Unul a găsit vopsea de ouă, altul nu.
Văzuți împreună, în lumina Învierii, sunt atât de frumoși! Sunt emigranți cu povești adânci chiar dacă în jurul lor, ca și în jurul meu, nu miroase a cozonac! Ne spunem an de an că la anul vom face Paștele acasă. Ne încurajăm între noi. Pentru că, oriunde ai fi vrei că de Paște să te sufoce vecinul cu miros de cozonac.
Hristos a Înviat!
***
Nota Pagini Românești.
Mulțumim Danei Ionescu pentru permisiunea de a publica aici acest text, preluat de pe pagina sa de Facebook.
