Nicu Alifantis, unul dintre cei mai apreciaţi cantautori din zona muzicii folk, compozitor şi poet, împlineşte 65 de ani.
Născut la 31 mai 1954, la Brăila, a început să compună melodii încă din timpul şcolii, fiind un autodidact. Astfel, în 1965 a scris melodia “Decembre” ce avea să devină şlagăr la mijlocul anilor ’80. A efectuat studii muzicale particulare cu prof. Mircea Florian, Johny Răducanu, Adrian Enescu şi este absolvent al UNATC- Teatrologie (2012).
A început să colaboreze cu Teatrul “Maria Filoti” din Brăila, în 1972. A compus muzică de scenă pentru numeroase piese, între care foarte apreciată a fost cea pentru “Furtuna” de Ostrovski, în regia lui Constantin Dinulescu (1973). De asemenea a semnat muzica pentru numeroase alte piese ale altor teatre din Bucureşti şi din ţară printre care: “Când iarba are chip de om” (1977, Teatrul Al. Davilla din Piteşti), “Cum vă place” (1978, Teatrul George Bacovia din Bacău), “Şoareci de apă” (1983, Teatrul Foarte Mic Bucureşti), “Clovnii” (1988, Teatrul Naţional Bucureşti), “Avarul” (1994, Teatrul Nottara din Bucureşti), “Fii cuminte Cristofor” (2007, Teatrul George Ciprian Buzău), “După melci” – prima operă folk, pe versurile poetului Ion Barbu (2015, Teatrul “Prichindel” Alba Iulia).
Nicul Alifantis semnează şi muzica unor filme precum: “Speranţa” (1979), “Moara lui Călifar” (1983), “Aripi de zăpadă” (1985), “Harap Alb” (1988), “Cumetrele” (2005), “Dobrogea” (2007).
Debutul scenic al artistului a avut loc în 1973, la Televiziunea Română, în emisiunea “TeleTop”, cu melodia “Romanţă” pe versuri de M. R. Paraschivescu, iar debutul discografic, în 1976, cu single-ul ”Cântec de noapte”, la Electrecord.
În anul 1975, a intrat în Cenaclul Flacăra alături de care a rămas vreme de şapte ani. În 1984 a realizat un nou L.P. la Electrecord, unde a fost înregistrat apoi şi musical-ul “Mitică Popescu” – prima piesă de teatru pentru care Nicu Alifantis a compus integral coloana sonoră, dramatizare după Camil Petrescu.
Din repertoriul artistului amintim: “Poştalionul”, “Balada blondelor iubiri”, “Decembre”, “Cânec de noapte”, “Rar”, “Trăiască România”, “Dacă tu ai dispărea”, “Mama”, “Trecea un om”, “Sonet”, “Maria lângă geam”. Unele dintre cele mai cunoscute cântece ale sale, precum ”Umbra” sau ”Cântec de toamnă” (ulterior numit ”Emoţie de toamnă”), au apărut în 1984 pe albumul ”Nicu Alifantis”. Acest album a fost urmat de multe altele, printre care: “Piaţa Romană” (1988), ”Risipitorul de iubire” (1990), “Decembre” (1992), “Voiaj” (1995), “Neuitatele femei” (2002), “Simphonicu/Nicu Alifantis 50” (2005), “Cântece de şemineu” (2010), “Mozaic” (2013), “Şotron” (2015), “Ţara de unde vin” (2018).
Cifra concertelor susţinute este impresionantă, artistul având circa 5.000 de apariţii, singur sau alături de ZAN. Memorabil rămâne concertul ”Tandreţuri pentru femei cu cei 4 corifei”, susţinut alături de Mircea Baniciu, Mircea Vintilă şi Alexandru Andrieş la Circul Globus din Bucureşti, în data de 31 martie 2003. Alte concerte de referinţă au fost: cel din deschiderea concertului Bob Dylan de la Bucureşti (2 iunie 2010); trei concerte la Teatrul Excelsior din Bucureşti pentru a marca împlinirea a 80 de ani de la naşterea lui Nichita Stănescu (2013); “Chante la Roumanie” (2013); “Madame mon amour” (2016);”Alifantis&Zan – Ţara de unde vin…” (2018).
Artistul a înfiinţat, în 1990, propria casă de producţie – Toji Productions – unde a editat single-ul ”Decembre” (1992), dar şi albumul ”Ia Toji Baladist” (1993). În 1995 a fondat grupul Alifantis&ZAN cu Virgil Popescu (bass), Relu Biţulescu (tobe), Sorin Voinea (clape), Răzvan Mirică (chitară), alături de care a înregistrat albumele “Voiaj” (1995) şi ”Nichita” (1996). Apoi, în 1999 a înfiinţat Fundaţia Nicu Alifantis. De asemenea a fondat: “Corifeii” (2003), “Alifantis&SimphoNicu” (2004), “Alifantis&ŞemineuBand” (2010), “Alifantis&MozaicBand” şi “Alifantis&FragileBand” (2013), se arată într-un documentar Agerpres.
