Vizita Papei Francisc în România s-a încheiat. Am făcut o selecție, subiectivă, e adevărat, a celor mai importante declarații făcute de suveranul pontif cu prilejul vizitei de trei zile în România. Am adăugat și o selecție de fotografii.
Am venit în această ţară frumoasă şi primitoare ca pelerin şi frate, pentru a trăi diferite întâlniri. Iar acum mă întorc acasă îmbogăţit, luând cu mine locuri şi momente, dar mai ales chipuri. Chipurile voastre vor da culoare amintirilor mele şi vor fi prezente în rugăciunea mea”.
Dragi fraţi şi surori, chiar şi astăzi reapar noi ideologii care, într-un mod subtil, încearcă să se impună şi să-i dezrădăcineze pe oameni din cele mai bogate tradiţii ale lor culturale şi religioase. Colonizările ideologice dispreţuiesc valoarea persoanei, a vieţii, a căsătoriei şi a familiei (…) şi dăunează, prin propuneri distrugătoare, atee ca şi cele din trecut, în mod deosebit tinerilor noştri şi copiilor, lăsându-i fără rădăcini din care să poată creşte”.
Deseori, problema credinţei nu constă în lipsa de mijloace, de structuri şi de cantitate, nici măcar în prezenţa celui care nu ne acceptă; problema credinţei este lipsa bucuriei. Credinţa se clatină atunci când ne lăsăm duşi de valul tristeţii şi al descurajării. Când trăim în neîncredere, închişi în noi înşine, contrazicem credinţa”.
De dezvoltarea tehnologică şi de bunăstarea economică au beneficiat mulţi, dar cei mai mulţi au rămas implacabil excluşi, în vreme ce globalizarea care impune conformare a contribuit la dezrădăcinarea valorilor popoarelor, slăbind etica şi convieţuirea, poluată, în ultimii ani, de un copleşitor simţământ de teamă care, deseori înteţit artistic, duce la închidere şi ură. Avem nevoie să ne ajutăm să nu cedăm seducţiilor culturii urii şi a individualismului”.
Aduc un omagiu sacrificiilor făcute de atâţia fii şi fiice ale României, care cu cultura lor, cu patrimoniul de valori şi cu munca lor îmbogăţesc ţările în care au migrat şi cu roadele angajării lor îşi ajută familiile rămase în ţară. (…) Să ne gândim la fraţii şi la surorile noastre care sunt în străinătate e un act de patriotism, de fraternitate”.
Cer iertare, în numele Bisericii, Domnului şi vouă pentru momentele când, în decursul istoriei, v-am discriminat, maltratat sau v-am privit într-o manieră greşită, cu privirea lui Cain şi nu cu cea a lui Abel, şi nu am ştiut să vă recunoaştem, să vă preţuim şi să vă apărăm în specificitatea voastră”. (este vorba de comunitatea romă, n.red.)
Prin indiferenţă alimentăm prejudecăţi şi instigăm la ură. De câte ori nu judecăm în mod nechibzuit, folosind cuvinte care rănesc cu atitudini care seamănă ură şi creează distanţe! Când cineva este lăsat în urmă, familia umană nu mai merge înainte. Nu suntem creştini pe deplin şi nici măcar umani dacă nu ştim să vedem persoana înainte de acţiunile sale, înainte de judecăţile şi prejudecăţile noastre. În istoria omenirii, există mereu atât Abel, cât şi Cain. Există mâna întinsă şi mâna care loveşte”.
Material realizat cu sprijinul Agerpres. Foto deschidere: Vatican City
