Ronald Reagan a fost cel de-al 40-lea preşedinte al Statelor Unite ale Americii, în perioada 1981-1989, rămânând în istoria americană drept liderul de la Casa Albă care a redat prosperitatea poporului american şi a reuşit să obţină pacea prin forţă în relaţiile externe, conform www.whitehouse.gov şi https://millercenter.org.

S-a născut la 6 februarie 1911, pe numele său complet Ronald Wilson Reagan, în Tampico, Illinois. A studiat economie şi sociologie în cadrul Colegiului Eureka. După absolvire a lucrat la radio drept crainic sportiv. A obţinut un contract în 1937 la Hollywood, iar în următoarele două decenii a jucat în 53 de filme.

În calitate de preşedinte al Sindicatului Actorilor s-a implicat în mai multe dispute privind chestiunea comunismului în industria de film. A călătorit în ţară în calitate de gazdă de televiziune, devenind purtător de cuvânt pentru conservatori.

A fost ales guvernator de California în 1966 şi reales în 1970. În 1980 a câştigat competiţia internă în Partidul Republican pentru alegerile prezidenţiale. L-a învins în alegeri pe preşedintele în funcţie Jimmy Carter.

La 20 ianuarie 1981, Reagan şi-a preluat mandatul. În discursul inaugural, le-a cerut americanilor să înceapă ”o eră naţională de reînoire”. Faţă de problemele cu care se confrunta naţiunea americană, atât în plan intern cât şi în domeniul relaţiilor externe, a scos în evidenţă fraza sa celebră din campania electorală: ”Guvernul nu este soluţia la problemele noastre, guvernul este problema”, potrivit https://www.reaganlibrary.gov. Doar 69 de zile mai târziu de la preluarea mandatului a avut loc o tentativă de asasinat la adresa sa, însă s-a recuperat rapid şi s-a întors la Casa Albă.

Prin intermediul unei relaţii de negociere atentă cu membrii Congresului, Ronald Reagan a obţinut legislaţia necesară pentru stimularea creşterii economice, pentru reducerea inflaţiei, pentru dezvoltarea locurilor de muncă precum şi în ce priveşte întărirea capacităţii de apărare naţională. Politica sa de reducere a taxelor şi a cheltuielilor guvernamentale a continuat, Reagan nedorind să se abată de la acest parcurs nici în ceea ce priveşte consolidarea forţelor naţionale de apărare ceea ce a generat un mare deficit în acest domeniu.

CITEȘTE ȘI:  Camera Reprezentanţilor a adoptat măsurile procedurii de impeachment împotriva lui Trump

În 1984, echipa Reagan preşedinte şi Bush vicepreşedinte a obţinut un al doilea mandat cu un scor neaşteptat, în faţa tandemului democrat Walter Mondale şi Geraldino Ferraro. Prin măsurile fiscale din 1986, Reagan a obţinut reduceri uriaşe şi a scutit milioane de oameni cu venituri mici. La finalul administraţiei sale, naţiunea americană s-a bucurat de cea mai lungă perioadă de prosperitate fără recesiune.

Embed from Getty Images

În planul politicii externe, Ronald Reagan a încercat să obţină ”pace prin forţă”. În decursul celor două mandate a sporit cheltuielile militare cu 35% şi a făcut demersuri pentru îmbunătăţirea relaţiilor cu Uniunea Sovietică, stabilind cursul care a dus la încheierea Războiului Rece. La nivelul întâlnirilor decisive, patru la număr, cu liderul sovietic Mihail Gorbaciov a negociat tratatul care elimina rachetele nucleare cu rază intermediară de acţiune. Reagan a declarat război terorismului internaţional, trimiţând bombardierele strategice americane împotriva Libiei în 1981 şi în 1986, după ce s-a descoperit faptul că această ţară a fost implicată în atentatul terorist într-un club din Berlinul de Vest, soldat cu moartea unor cetăţeni americani. A ordonat escorte navale în Golful Persic, pentru a menţine fluxul de petrol pe fondul conflictului irakiano-iranian. A oferit suport insurgenţilor anticomunişti în America Centrală, Asia şi Africa.

Cel mai delicat moment al mandatelor sale de preşedinte al Statelor Unite a fost reprezentat de ”afacerea contra-Iran”. În urma unor audieri lungi, televizate la nivel naţional, desfăşurate în cadrul unei comisii speciale a Congresului, s-a descoperit faptul că adminstraţia Reagan a autorizat vânzarea de armament către Iran în schimbul obţinerii schimbului pentru eliberarea ostaticilor americani în Liban. Banii obţinuţi din vânzarea de armament au fost direcţionaţi către sprijinirea miliţiilor Contras care se opuneau regimului din Nicaragua, conform https://www.reaganlibrary.gov. În urma acestei anchete a Congresului, trei oficiali ai administraţiei americane au fost puşi sub acuzare de un mare juriu federal şi condamnaţi pentru că au minţit Congresul SUA.

CITEȘTE ȘI:  Camera Reprezentanţilor a adoptat măsurile procedurii de impeachment împotriva lui Trump

Cei opt ani ai lui Ronald Reagan la Casa Albă au reprezentat una dintre cele mai dinamice perioade din istoria recentă a Statelor Unite, în urma căreia s-a reuşit o recalibrare majoră a agendei publice sociale, economice şi internaţionale. De asemenea, puţini preşedinţi americani s-au bucurat de o încredere atât de mare la nivel popular. Într-unul din discursurile sale de la debutul mandatului de preşedinte, Reagan remarca: ”Vreau să rămân în istorie ca preşedintele care i-a făcut pe americani să creadă din nou în ei”.

La cinci de la încheierea celui de-al doilea mandat la Casa Albă, în 1994, a fost diagnosticat cu Alzheimer. ”Am fost anunţat recent că sunt unul dintre milioanele de americani care se confruntă cu maladia Alzheimer. La acest moment, mă simt bine. Intenţionez să trăiesc anii pe care Dumnezeu mi-i mai dă pe acest pământ făcând lucrurile pe care le-am făcut mereu”, a spus fostul preşedinte american la momentul anunţului maladiei cu care se confrunta, scrie https://www.inquirer.com.

A continuat să trăiască cu demnitate şi înţelepciune, luând parte la numeroase evenimente la care a fost invitat în ciuda afecţiunii care-l măcina.

În urma unei complicaţii generate de maladia cu care se confrunta, Ronald Reagan a murit de pneumonie la 5 iunie 2004, în locuinţa sa din California. La scurt timp după moartea sa, soţia sa, Nancy Reagan, a transmis o declaraţie prin care anunţa: ”Eu şi familia mea vă anunţăm că preşedintele Ronald Reagan a murit după zece ani de luptă cu maladia Alzheimer, la vârsta de 93 de ani”, potrivit https://www.inquirer.com.

Documentar realizat de Agerpres.

Ad