Expoziția Retrospective a Monei Ciciovan e prezentată la POP UP Gallery (4152 St-Denis) de Queens of Art, o tânără agenție specializată în organizare de expoziții și evenimente artistice fondată de Roxana Pașca și Natalija Jeremic.

„Sunt multe de făcut în acest domeniu”, spune Roxana. „Artiștii își fac lucrările, dar rareori se pricep să le prezinte, să le facă publicitate sau să le vândă. De aceea, am hotărât să le dăm o mână de ajutor, organizând expoziții cu profesionalism și implicare, fiindcă amândouă avem experiență și suntem pasionate de artă”. Deschiderea oficială a expoziției va avea loc în zilele de 7 și 8 iunie, între orele 12 și 20.

În 1999, cu un an înainte ca mileniul să se schimbe, Mona Mariana Ciciovan își schimba destinul aterizând la Montréal cu câteva bagaje și o grămadă de visuri.

Lăsa în urmă satul copilăriei, Pintic, în al cărui praf învățase să deseneze și ai cărui copaci aveau să rămână, pentru ea, ca niște stâlpi ai memoriei.

După studii în arte plastice la Université de Montréal și la UQAM, Mona Ciciovan rezistă tentației de a intra în învățământ și hotărăște să se dedice în întregime pasiunii ei pentru pictură.

Două decenii mai târziu, e momentul bilanțului sub forma unei expoziții personale care-i reface traseul artistic, ilustrând fiecare etapă importantă a creației sale.

Lucrările sunt găzduite de un spațiu generos, scăldat în lumină, situat pe efervescentul bulevard Saint-Denis, unde vor rămâne expuse până la sfârșit de septembrie.
Autoportret în culori

„ Expoziția asta e un cadou pe care mi l-am făcut și mă bucură foarte mult, dar mă și scoate din zona mea de confort” mărturisește artista.

„E neobișnuit pentru mine să îmi petrec atâta timp în afara atelierului. Dar îmi oferă șansa unei priviri diferite și mai ales un contact direct cu oamenii care trec pragul galeriei. Îmi place când își iau timp să privească și am observat că fiecare e atras de altă lucrare, în funcție de sensibilitatea, de personalitatea sa, de starea sa de moment.

Mă bucur când îmi dau seama că lucrările mele le spun ceva, îi fac să-și aducă aminte de locuri sau de experiențe prin care au trecut. Cineva mi-a spus, de pildă, că a regăsit lumina din România în picturile mele, care e diferită de lumina de aici: e mai galbenă, mai plină. ”

CITEȘTE ȘI:  400 de punți între români

Ce fel de pictor ești, Mona Ciciovan?

Sunt un pictor care nu consideră niciodată că o lucrare e terminată. Dacă ar fi după mine, le-aș lucra la infinit. Și cred cu tărie că nu măiestria tehnică e cea mai importantă, ci ceea ce transmite tabloul, iar din acest punct de vedere el trebuie să fie inepuizabil.

Mai cred în necesitatea de păstra o anume inocență în felul în care vezi lumea și dorința de a evolua, căutând, experimentând.

Ce fel de persoană ești?

Sunt foarte cuminte, foarte solitară, nu mă integrez ușor și nu funcționez în proiecte de grup.

Cea mai mare nebunie a mea a fost să mă duc într-o tabără de creație la Buzău, în România, cu vreo 15 copii cărora le dădeam cursuri de pictură. Am fost singură cu ei și mi-a revenit întreaga responsabilitate. În plus, copiii având vârste cuprinse între 4 și 15 ani, aveau preocupări și interese foarte diferite. Mi-am dat repede seama că genul ăsta de proiecte nu mi se potrivește.

De la ce pornesc lucrările tale?

Pornesc de la o gamă de culori, nu de la un subiect bine definit. Pe măsură ce lucrez, elementele încep să apară: o linie, o curbă, un profil… Dar nu am niciun plan inițial, e o deplină libertate și totul pornește dinspre culoare.

Îmi place să nu impun nimic celui care privește, doar să-i sugerez. Încerc și să redau uneori lucruri care nu sunt palpabile: mirosul ierbii, lumina filtrată prin copaci, vântul, o stare…

De obicei, lucrez în serii, însă fiecare tablou e o continuare, precum filele unei cărți. Și continui până când consider că am epuizat acel lucru pe care voiam să-l exprim.

Ce apreciezi la o operă de artă?

În general, încerc să nu privesc critic, fiindcă fiecare artist are viziunea lui. Îmi place să descopăr această viziune și să mă las sedusă de ceea ce privesc.

Mărturisesc că nu mă atrage însă nimic din ce e tape à l’œil.

Și cred că pericolul vine astăzi din faptul că mulți se improvizează în artiști, găsesc niște rețete și reușesc să se impună, în vreme ce mulți artiști adevărați rămân în umbră.

După două decenii petrecute aici, privind înapoi, ai schimba ceva?

Eu cred că orice experiență prin care am trecut, fericită sau nu, m-a împins înainte.
Ceea ce m-a definit a fost încăpățânarea de a nu mă abate de la drumul meu, hotărârea de a nu face compromisuri. Fiindcă nu am cedat niciodată tentației de a face tablouri care se vând ușor, nu am făcut producție, am încercat să rămân în creație.

Și, în general, tot ce am făcut a fost în armonie cu firea mea.

CITEȘTE ȘI:  Portret de antreprenor: Cătălin Cazacu și IT Service Center

Dacă ar fi să schimb totuși ceva, cred că mi-aș dori să fiu mai conectată la realitate.

Nu-ți pare rău atunci când vinzi un tablou și trebuie să te desparți de el?

Nu, deloc. Sensul lucrărilor e să fie privite de oameni, să fie descoperite și completate de percepția lor.

Când mă despart de un tablou, încerc să-mi imaginez locul unde va fi expus și mă gândesc că va aduce ceva frumos în viața acelui om.

Când cineva cumpără un tablou, o face pentru că se regăsește în el, pentru că află în el ceva prețios, de care nu vrea să se mai despartă. Iar acest gând mă bucură nespus.

Trepte spre esență

De-a lungul timpului, lucrările Monei Ciciovan au fost expuse în galerii din diverse orașe ale lumii – Montreal, New-York, Boston, Washington, Miami, Paris, Madrid, Singapore, București etc – în expoziții de grup sau personale. Multe au fost cumpărate de colecționari sau iubitori de artă.

Artista a avut însă grijă să păstreze lucrările „far”, cele mai importante din fiecare ciclu al creației sale, pe care le prezintă acum în cadrul expoziției retrospective.

1. Perioada aurită

central park
Central Park © Mona Ciciovan

Este o perioadă a fragmentului. Peisajele se compun din fragmente care se oglindesc unele în altele pentru a sugera povestea unor orașe, a unor locuri, ca într-o poezie sau ca într-un vis. Central Park (2008) bunăoară, ne lasă să întrezărim siluete de arbori, elemente de arhitectură dincolo de care peisajul ne deschide brațele pentru a ne cuprinde cu aromele, culorile și lumina sa paradisiacă. Se conturează deja acel echilibru unic între figurativ și abstract, între realism și imaginație, specific picturii sale.

2. Variații în albastru

oasis
Oasis © Mona Ciciovan

Este o perioadă dominată de albastru, în care elementele figurative se estompează. Viziunea este, de multe ori, verticală, construită din geometrii sugestive, amestecate într-un joc al oglinzilor. O senzație de puritate, de pace se degajă din aceste picturi.

3. Întoarcerea la pământ

Țara străbunilor
Țara străbunilor © Mona Ciciovan

Întoarcerea la pământ se face prin pădurile Americii de Nord și nesfârșitele întinderi boreale. Pictura devine densă, palpabilă, tonurile sunt închise. Pământurile vechi păstrează în ele povestea generațiilor care s-au născut, au crescut, au evoluat pentru ca în cele din urmă, inevitabil, să dispară. E destinul oamenilor, e destinul omului, în general, să se întoarcă la pământ.

4. Păsările paradisului

Păsările Paradisului
Păsările Paradisului © Mona Ciciovan

În seria Păsările paradisului (2015-2016) peisajul se construiește în două planuri: unul static, al elementelor din natură și altul dinamic, sugerând mișcarea aerului dată de bătaia de aripi. Culorile sunt intense, amestec de verde, albastru, roșu și portocaliu, cu câteva tușe întunecate, misterioase.

5. Spre esență

Mirage
Mirage © Mona Ciciovan

După o perioadă de explorare a materialelor și tehnicilor de creație, artista revine la temele precendente într-o nouă viziune, dominată de spiritual. Este momentul seriei Miraje (2019), în care zborul captează, brâncușian, esența luminii și a mișcării. Este o căutare a frumosului, ca sâmbure al divinului din om.

Ad