Suntem trecuți de jumătatea lui iunie, se apropie vacanța parlamentară. Postul de președinte al României este si el vacant (de vreo cinci ani. Iohannis fiind mai mereu în … vacanță, ba la mare, ba la munte, de jure sau de facto), iar noi încă nu știm pentru cine vom sta la coadă la vot în noiembrie.

Cei din generația mea, care am copilărit pe vremea comunismului suntem oarecum obișnuiți să stăm la coadă și dacă nu știm ce se bagă, dar ce ne facem cu cei mai tineri și neliniștiți? Ăștia nu au răbdarea noastră!

Pe vremea lui Ceaușescu, când ieșeai din casă luai mereu cu ține o sacoșă goală, numită PPC…(nu înseamnă „pay per click” ca acum, ci „poate pică ceva”). Cum magazinele alimentare erau de obicei pustii, de cele mai multe ori te intorceai cu pungă goală. Uneori însă, auzeai strigând de la balcon vreun vecin: „A băgat ouă!” sau „A băgat brânză!” – și atunci PPC-ul își demonstra valoarea. În cea mai mare viteză te așezai la coadă și dacă aveai noroc te intorceai seara acasă cu tolba plină.

Cu ce ne vom întoarce însă în sacoșă în noiembrie de la coada de la vot? Cine va fi pe lista?
Azi, la nici șase luni de dată alegerilor, știm doar că Iohannis, președintele PAS CU PAS, care a spus PAS la primul mandat, mai vrea să zică PAS încă o dată. I s-a alăturat în cursa, cine altul, decât Puie Monta, care speră să fie susținut iarăși de M… PSD…. (Please, God, no! Nu mai vreau perversiuni electorale)..

În condițiile de vacanță permanentă la Cotroceni și de vara la Parlament va trebui să așteptăm probabil până prin septembrie ca partidele să iasă cu ceva concret: USR să apară cu Cioloș, Barna sau Clotilde ori PMP să inventeze ceva. Cum spuneam, bănuiesc că PSD îl va susține pe Ponta, e mai economic. În spațiul public s-au mai aruncat unele nume – Ion Aurel Pop, Laura Kovessi, Mihai Neamțu, Adrian Papahagi, ba la un moment dat niște amici de Facebook au pomenit și de mine ….

CITEȘTE ȘI:  Proiect de lege PSD. Copiii majori, obligați să plătească pensii de întreținere părinților care au nevoie de sprijin material

(Nu merci, mai vorbim la mandatul următor…Un alt profesor de fizică după Iohannis nu e foarte excitant).

Eu nu vreau să vă propun nume, dar vă zic cam la ce aș visa. Să creionez așadar portretul robot al viitorului președinte.

1. Un om cu carte, cu o bună cunoaștere a politicii românești și internaționale. Educat peste nivelul doamnei Dancila (ceea ce nu e greu). Cineva care să știe politică, dar și domeniile conexe – economie, apărare, educație, sănătate.Când spun educat, mă refer atât la educația formală cât și cea informală – adică cea care se face în afara școlii – la muncă, în afaceri, în familie – un om care să fi învățat ceva din toate.

2. Să fie un om practic, capabil să și facă, nu doar să zică, dispus să se bată pentru România, să nu doarmă nopțile când are probleme grele de rezolvat.

3. Să fie un individ reactiv – care să nu afle ce se întâmplă în lume de pe Facebook și să nu aștepte să primească telefon de la Bruxelles ca să stie cum să reacționeze. Adică cineva mai reactiv ca Iohannis – nici asta nu e greu, nu?

4 Dar să fie și proactiv – să se înconjoare de consilieri buni, inteligenți, să aibă o echipa capabilă să planifice și să prevadă – nu să trăiască din criză în criză.
Adică să aibă un pic de viziune, să promoveze un proiect de țară, nu doar să ne vorbească despre corupție. Să nu fie un „order taker” – un ospătar care așteaptă comenzile de la UE. Din păcate, până acum, nici Cioloș și nici Iohannis nu m-au convins că ar fi peste acest nivel, iar în cazul lui Ponta mi-e frică să nu primească comenzi și de la Putin sau Erdogan.

CITEȘTE ȘI:  Curtea Constituțională dă dreptate PSD pe subiectul proceselor pentru corupție

5. Să fie patriot și cu frică de Dumnezeu. Ce vreau să spun prin asta? Să pună intresele României și românilor pe orimul plan, și nu interesele UE sau NATO. UE și NATO nu sunt și nu trebuie să fie scopuri în sine. Ele trebuie să fie mijloace spre atingerea securității și prosperității pentru România.

Iar când spun „frică de Dumnezeu”, nu mă interesează de câte ori merge la Biserica, nici ce religie sau confesiune are, nu despre asta vorbesc – ci mă refer la un om onest, conștient de slăbiciunile sale, cu principii sănătoase, care să își respecte țara și poporul, care să fie atașat de istoria României, să respecte tradițiile strămoșilor și mormintele eroilor. Să nu fie preocupat doar de prosperitatea materială – de bani, de investiții, de infrastructură – ci și de educație, de patrimoniu, de rolul nostru ca ROMÂNIAnațiune, de ce vom lasă mai departe celor ce vor veni după noi.

Mi-ar plăcea un tip hotărât și de acțiune, gen Trump. Sau Băsescu. Un președinte jucător. (Da, știu, mulți nu îl iubesc pe Trump și nici pe Băsescu, dar ce exemple să dau?). Aș prefera un om al faptelor. Știu, Trump nu e român, iar Băsescu nu mai are voie….
Dar nu s-o găsi oare vreun Trumpescu și pe la noi? Eu încă aștept să răsară de undeva.

Ad