Câteva mici sfaturi foarte sincere către prietenii care fac politică activă (adică sunt înregimentați într-un partid, candidează sau vor să candideze la vreo funcție publică), indiferent de țara în care activează (România, Canada, Spania, Franța, Statele Unite etc)
1. Odată ce ești considerat persoană publică cu iz politic, viața ta privată s-a terminat. Dușmanii politici, trolii, vecinii de la bloc și alte specii care se hranesc din viața altora (pentru că nu au o viață proprie), ba chiar uneori colegii de partid care nu văd cu ochi buni implicarea ta, vor scotoci dupa fapte, amante, chitanțe netaiate la întreținere, bacșiș lăsat la frizer și după toate opiniile pe care le-ai avut ieri, acum trei luni sau acum zece ani, chiar dacă atunci nici cu gândul nu gândeai că te vei apuca într-o zi de politică. Deci mare atenție nu doar la ce spui de acum încolo, ci și la ce ai spus în public în trecut. Dacă ești capabil să îți aperi punctul de vedere, e OK, dacă nu, să știți doar că veți fi loviți când vă credeți mai tari (când conduceți în sondaje cu două săptămâni înainte de ziua alegerilor). Dacă mai puteți, ștergeți-vă rapid contul de Facebook și începeți să aduceți flori și bomboane vecinei de vis-a-vis!
2. Nu va amăgiți cu ideea că acum 10 sau 20 de ani era OK să fii homofob, iar drepturile transgenderilor sau ale pedofililor nu se găseau nici măcar in agenda secreta a lui Soros. Tot ce ați făcut și ați declarat în trecut vi se va arunca în față conform cu ideologia oficială progresistă de azi (aflată în eternă schimbare).
3. Orice opinie personală veți avea de acum încolo, chiar pe un subiect banal (exemplu: dacă va place salata de boeuf sau înghețata de vanilie, preferați vinul roșul sau verde, berea blondă sau brunetă, Dinamo sau Steaua, Halep sau Andreescu, Nietzsche sau Descartes) se va interpreta politic.
4. În această logică, e bine să știti că nu vei fi niciodata considerat comentator și nici analist politic neutru. Chiar dacă îți dai cu părerea la o bere cu prietenii despre alegerile de sultan din Brunei (ha, ha), sau le vei spune de ce crezi tu că Thailanda crește taxele la țuica din cremă de lacuste, spectatorii vor gândi „mno, el/ea crede asta pentru că e din partidul X”. Așa că mai bine nu comenta și nu avea opinii. Lasă ziariștii și Facebook-ul să o facă. Dacă îți scapă totuși astfel de afirmati, e bine să precizezi explicit că o faci în nume personal și nu angajezi partidul. De pildă: mie îmi place Clotilde Armand pentru că este ….(sexy, franțuzoaică, educată), dar nu îmi place USR de nici o culoare.
5. Dacă opinii nu e bine să ai, ar fi totuși bine să iei atitudini. Pe orice temă sensibilă pentru electoratul tău țintă, adică membrii și simpatizanțîi partidului, e bine să ai reacții rapide care să vină în confirmarea prejudecăților alor tăi. Aici nu e loc de nuanțe! Și nici de a afirma chestii contrare curentului de opinie majoritar. Asta dacă vrei să nu devii instantaneu irelevant!
6. Dacă ai făcut totuși o greșeală față de suporterii tăi, nu te sfii să o recunoști. Dacă însă ai făcut o greșeală pe placul suporterilor tăi, fă-le cu ochiul!
7. Nu trebuie să iei atitudini pe orice temă. E perfect OK să taci dacă auzi la radio că populația de religie șintoista din insulele Banane e persecutată de guvernul antiportocalist local. La fel, dacă românca Kodrutza (personaj controversat) e sau nu în cărți să devină judecător la Uniunea Groenlandeză a acuzaților. Sau dacă Vietnamul de Est decide să-și mute capitala pe linia demilitarizată vecină cu Vietnamul de Vest. Sau dacă un cercetător din Mali a descoperit un leac contra ciumei produsa de țânțarii senegalezi. Dacă electoratul tau nu e interesat de subiect, pe loc repaus! Cere o cafea!
8. Există un timp pentru pace și un timp pentru război.
Un lider de partid nu trebuie să își piardă energia cu amabilități față de gesturi frumoase comise de oameni din alte partide dacă se află în campanie electorală. Dacă vreun ziarist îți cere totuși părerea: „Cum comentați că domnul Tracian Gioloș merge cu vaporul la clasa a II-a de fiecare dată cand traversează canalul Dunăre-Amazon?”, spuneți ceva de genul: „Da, e un gest frumos, DAR….(și adăugați ceva defăimător: are un interes ascuns în comerțul transcanalic cu pinguini, sau poluează planeta sau orice altceva care aruncă în derizoriu fapta evident populistă a adversarului).
Bineînțeles, după alegeri situația se schimbă și va trebui probabil să intri într-o coaliție cu dl.Tracian sau alți adversari. De aceea, e bine să amintiți la masa negocierilor ce ați spus înainte de DAR). Ideea de reținut aici este că în război nu faci gesturi de pace, iar la tratativele de pace nu te duci cu satârul la brâu.
9. Orice partid sau om politic trebuie să își identifice o cauză specifică și un electorat căruia îi este dragă acea cauză. Dacă culoarul cu anticorupția este deja prea aglomerat, dacă toată lumea luptă pentru pace, dacă toate partidele militează pentru drepturile asexuaților, e bine să cauți un segment de populație pentru care toate acele subiecte sunt BS (prescurtarea americană – trăiască ROMÂNIA4th of July!) – pentru bull-shit).
10. Nu contează ce poziție politică ai avut acum un an dacă alegerile au loc peste două luni. Marea masă a electoratului are memorie scurtă. Dacă acum un an ai militat contra fumatului, dar acum primești bani să faci lobby pentru o firmă de țigări cibernetice quad-core sau hardcore, nu te descuraja. Pe google găsești ușor studii științifice care să îți valideze noua poziție. De aia se dau bani grei pentru știință în zilele noastre, să putem să găsim argumente pentru orice.
Regula a 11-a, suplimentară:
Dacă nu te place Soros, degeaba ții cont de celelalte zece. Dar dacă te place, poți să le încalci liniștit. „Salvarea” în politică nu se obține prin respectarea poruncilor, ci prin harul și mila care vin de la tronul Open Society Foundation.
Succes!
